Iar o asemenea voinţă politică există, a subliniat preşedintele Traian Băsescu, într-un interviu acordat ziarului Magyar Nemzet, preluat de către Rompres. Potrivit şefului statului, România are capacitatea şi experinţa necesare pentru a participa la securizarea Balcanilor şi a zonei Mării Negre.
Rep: Din momentul preluării mandatului dv. nu aţi ezitat niciodată să vă exprimaţi părerea în legătură cu punerea în aplicare sau lipsurile programului guvernamental. După aproape trei luni de activitate, cum apreciaţi starea naţiunii, activitatea Guvernului Tăriceanu?
T.Băsescu: Înainte de toate trebuie să spun că venitul mediu lunar în România a crescut cu aproape cincizeci de euro. Desigur, abia de acum încolo urmează luarea unor măsuri nepopulare, măsuri care izvorăsc, în primul rând, din angajamentele noastre anterioare. Nu spun că toate funcţionează perfect, dar pentru mine este clar că reforma fiscală înseamnă venituri în plus pentru cetăţenii români şi mai ales înviorează investiţiile străine. În acest sens, există semnale concrete şi pot asigura pe toată lumea că anul în curs va rezerva surprize mari în privinţa investiţiilor în industrie şi în domeniul serviciilor. În România vor sosi importante investiţii americane în industria alimentară, dar există şanse ca aici să se stabilească şi firme precum Ford, General Motors. Toate aceste mişcări sunt generate de simplificarea condiţiilor fiscale. Realizarea unei alte promisiuni electorale este reorganizarea sistemului de pensii. O parte dintre pensionari vor primi, de luna viitoare, pensii recalculate, iar până la sfârşitul anului toate pensiile vor fi recalculate.
Rep: Dar de la formarea guvernului, aţi criticat executivul în mai multe privinţe, de pildă în legătură cu legislaţia privind fiscalitatea şi impozitele.
T.Băsescu: Desigur, am şi sentimentul neîmplinirilor. Astfel, după lansarea reformei fiscale, a venit vorba şi despre eventuale măsuri de contrapondere, despre necesitatea realizării unui cadru juridic, care să sprijine pedepsirea cu severitate a evazioniştilor, a celor care au acumulat restanţe mari la plata taxelor şi impozitelor, iar cu ajutorul acestui cadru juridic, cei vinovaţi să poată fi băgaţi la închisoare. Dar aceste schimbări legislative se lasă încă aşteptate. Eu, ca reprezentant al societăţii civile, am obligaţia să ridic această problemă, şi fac acest lucru cu orice prilej.
Rep: Cum apreciaţi faptul că liderii partidelor din coaliţia guvernamentală se opun poziţiei exprimate de dvs., potrivit căreia organizarea de alegeri anticipate este inevitabilă?
T.Băsescu: Îmi menţin părerea că alegerile anticipate ar putea deveni necesare. Dar aşa ceva va putea avea loc doar cu acordul primului-ministru şi al liderilor partidelor din coaliţie. Să privim la ce se întâmplă! În Senat au fost deja respinse trei ordonanţe de urgenţă şi vor mai fi lucruri asemănătoare. În asemenea condiţii, ce fel de perspective poate avea legea privind modernizarea justiţiei? În plus, o asemenea lege este şi o cerinţă a UE! Desigur, problema ar putea fi rezolvată şi printr-o disciplină parlamentară mai strictă, deoarece, teoretic, în Senat şi în Camera Deputaţilor există majoritatea necesară. Cu toate acestea, lucrurile se întâmplă invers, poate din lipsă de seriozitate, poate accidental, poate din fals orgoliu, motiv pentru care obligaţia mea, în calitate de preşedinte al statului, este să observ situaţiile de acest fel. Dar aş dori să risipesc o interpretare greşită: alegerile anticipate nu reprezintă în nici într-un caz un factor de nesiguranţă!
Rep: În ceea ce priveşte aprecierea internaţională a României, aspectul cel mai criticat este corupţia. La prima şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a ţării, dvs. aţi încadrat cazurile de corupţie printre ameninţările la adresa securităţii naţionale. Consideraţi că veţi putea câştiga lupta împotriva corupţiei?
T.Băsescu: Fără nici o îndoială răspunsul meu este da. Societatea românească poate înfrânge corupţia, dacă eforturile sale merg mână-n mână cu voinţa politică. Pot să declar că există această voinţă politică. Pe parcursul discuţiilor pe care le-am avut cu conducătorii diferitelor instituţii ale statului, m-am străduit să asigur pe toată lumea că nu va putea avea loc nici un amestec, nici o influenţă din partea politicului, cât timp îşi desfăşoară activitatea în mod corespunzător. Mai mult chiar, statul a blocat deja conturile a 42 de mii de firme, scăzând din ele sumele datorate. Au existat anumite încercări, presiuni, dar până acum nu a existat nici un privilegiat. Legea este valabilă pentru toţi. În acelaşi timp, toate firmele care se bazau pe clientela politică au fost desprinse de la bugetul de stat, dar, cel mai important “război” pe care-l duc eu vizează prevenirea apariţiei unei noi clientele politice.
Rep: Comisia care studiază arhivele Securităţii va primi două treimi din dosarele securiştilor. De ce nu toate?
T.Băsescu: Îmi place să risipesc interpretările eronate care au putut interveni, probabil, în urma unor greşeli de comunicare. Organismul respectiv va primi, până la sfârşitul anului, întreaga arhivă a securităţii.
Rep: Dar au trecut cincisprezece ani de la schimbarea regimului şi societatea românească nu a reuşit nici până acum să-i demaşte pe foştii turnători, pe membrii poliţiei politice. Ar ajuta la ceva o lege a lustraţiei? Aţi sprijini o astfel de lege?
T.Băsescu: Am anumite rezerve, în sensul că după cincisprezece ani o asemenea lege a lustraţiei nu ar fi de mare folos. Dacă o astfel de lege ar fi apărut pe vremea Proclamaţiei de la Timişoara, ar fi ajutat la o dezvoltare mai rapidă a societăţii româneşti. Doresc să asigur pe toată lumea că nu vom omite experienţele ce decurg din disputele societăţii pe această temă, iar dacă vom ajunge la concluzia că avem nevoie de o lege a lustraţiei, o voi sprijini.
Rep: Faceţi parte din puţinii politicieni români care, pe lângă avantajele oferite de integrarea în UE, aţi atras atenţia şi asupra eventualului preţ ce trebuie plătit. Mai exact ce preţ trebuie să plătească societatea românească pentru aderarea la UE? Nu vă temeţi că o astfel de povară ar putea stârni nesiguranţă în rândul populaţiei, respectiv că ar putea afecta politica internă a ţării?
T.Băsescu: Nu cred că asupra populaţiei ar avea un efect de risc, dar, în schimb, din punctul de vedere al erodării popularităţii guvernului, da. Conform angajamentelor guvernului anterior, până la data de 1 ianuarie 2007, trebuie să creştem cu 100 la sută preţul la energia electrică, gaze naturale şi încălzire. Dar, în acelaşi timp, trebuie reformat şi sectorul siderurgic, ceea ce va atrage după sine creşterea şomajului. În plus trebuie reduse la zero subvenţiile din industria minieră, ale căror costuri sociale vor trebui suportate tot de populaţie. Concomitent, prioritatea guvernului actual este creşterea nivelului de trai – în măsura în care în momentul actual se poate realiza o bunăstare în România – vom încerca creşterea veniturilor. Din punct de vedere al atingerii ţelului nostru, cea mai bună soluţie este impulsionarea, încurajarea investiţiilor străine, deoarece firmele multinaţionale asigură locuri de muncă şi o mai bună aprovizionare.
Rep: Prin ce poate stimula România afluxul de capital străin?
T.Băsescu: În primul rând, prin faptul că vom deveni membri ai UE. Dincolo de aceasta, şi state ne-membre ale Uniunii sunt interesate de investiţii în România. Să nu uităm însă că de acest atu beneficiază şi Slovacia, deja membră a UE, cât şi Turcia, care aspiră la statutul de membru. Avantajul nostru cel mai mare este cota unică de impozitare de 16 la sută, care va stimula investiţiile şi, de asemenea, faptul că avem o forţă de muncă înalt calificată. Se impune însă modificarea Codului Muncii care este extrem de restrictiv în privinţa angajatorilor străini.
Rep: Pe unde vor veni aceste investiţii străine în România? Pe coridorul paneuropean IV, favorizat de dvs. sau pe autostrada nord-transilvăneană, susţinută şi de UDMR, dar despre care dvs. afirmaţi că nu figurează printre priorităţi?
T.Băsescu: Nu renunţăm la proiectul autostrăzii de care firma americană Bechtel s-a şi apucat, dar câtă vreme România nu-şi îndeplineşte obligaţiile europene, acestui proiect i se vor aloca resurse mai puţine. Or, obligaţia europeană a ţării este realizarea coridorului IV, întrucât acesta va lega ţările vest-europene de Balcani, iar mai apoi de portul maritim Constanţa. În acest sens, Guvernul actual promovează clar redemararea lucrărilor la autostrada din sudul Transilvaniei. Desigur, în paralel, trebuie să avanseze şi proiectul Bechtel, dar, să fim realişti, cu ce autostradă se întretaie acesta din urmă la graniţa româno-ungară? Dacă avem în vedere situaţia priorităţilor de transport europene, vom spune că nu se întretaie cu nici una. Aşa se explică faptul că nici un for european n-a fost dispus să finanţeze această cale de transport. Pot să vă asigur însă că nu-mi scapă din atenţie interesele regiunilor locuite preponderent de maghiari şi nu vom opri proiectul, deşi mai multe ţări europene, în special cele sudice, fac presiuni asupra noastră, având o nevoie imperioasă de legături rutiere şi feroviare în sudul Transilvaniei. Au şi dreptate, întrucât noi am semnat contractele referitoare la construcţia coridoarelor paneuropene, prin urmare suntem obligaţi să le finanţăm. Mi se pare un lucru fundamental să avem o atitudine onestă şi legături solide cu UE.
