“Jazz-ul e un gen de muzică foarte democratic. Este produsul unui efort comun. Ne luăm instrumentele muzicale și împreună creăm o formă a frumuseții”, spusese cândva magnificul jazzman Max Roach. Organizând o frumoasă după-amiază de istorie, cultură, muzică și poezie la clubul de jazz “Catalina Bar and Grill” din Hollywood al doamnei Cătălina Popescu, Societatea Culturală “Viitorul Român”, prin artiștii participanții, organizatorii și oaspeții săi, a reușit o remarcabilă și armonioasă întreprindere de frumusețe. Sărbătorirea Unirii Principatelor Române de la 24 Ianuarie 1859 s-a desfășurat în după-amiaza zilei de 25 ianuarie 2015 și a inclus și celebrarea Zilei Culturii Naționale de la 15 Ianuarie.
Începem să ne măsuram viața în momente memorabile…Trebuie să le colecționăm cu avariție și meticulozitate, altfel constatăm cu revoltă, unii, și cu resemnare, alții, că viața ni se scurge lin sau năvalnic, simplu, uman… Citeam undeva că ne aflăm cu toții în “faza aceea dificilă dintre naștere și moarte”, pe care depinde de noi să o transformăm, fie și doar din când în când, în “bella vita”. Iar à propos de momente memorabile, Thea, fetița mea, își va aminti mereu de Catalina Jazz Club și de seara în care, acum vreo trei ani, l-a ascultat cântând la pian și a schimbat câteva cuvinte cu idolul ei, Chick Corea.
Când eram copil, numele Principelui Unirii era pomenit de nenumarate ori în familia mea de către părinți, ambii profesori universitari la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Îmi amintesc cu mult drag de entuziasmul presărat cu pur românism cu care îmi povestea tatăl meu, Profesorul de istorie, despre Marea și Mica Unire. Atunci românii atinseseră idealul de neam al oricărui popor, acela de a stăpini împreună, cei “de un cuget și de-o simțire”, o țară “rotundă ca o inimă”, reîntregită și regăsită în fruntariile de odinioară. Mihai Viteazul și Alexandru Ioan Cuza erau pentru mine mai presus de personajele basmelor, erau eroi serioși, adevărați, ai Unirii. Peste mulți ani, în California, bunicul îi povestea Theei aceleași basme istorice, pe care ea le asculta cu aceeași fascinație. Copiii noștri, ai celor din diasporă, au nevoie, în lumea multiculturală, de o varietate năucitoare, în care s-au născut, de conștiința apartenenței la izvoare, la rădăcinile adânci ale unei istorii de multe secole, cu multe, multe povești.
Virgil Adumitroaie, vicepreședinte al “Viitorului Român”, a salutat publicul, dând apoi cuvântul doamnei președinte Ionela Kloes. Aceasta a deschis Sărbătorirea Unirii Principatelor Române, mulțumindu-le celor prezenți pentru asiduitatea cu care participă la evenimentele culturale organizate de Societatea “Viitorul Român”, fondată in 1926, adaugând apoi și un scurt istoric al faptelor Unirii Mici. Parcă dându-și mâna peste Milcov, lunile decembrie și ianuarie marchează fiecare câte o Unire a Românilor. 24 Ianuarie 1859 amintește de Unirea Principatelor Române Moldova și Țara Românească, așa-numita Unire Mică, sub sceptrul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. O altă zi istorică, cea de 1 Decembrie, e simbolul înfăptuirii Unirii Mari, în 1918, la Alba-Iulia, unde Mihai Viteazul devenise, cu trei secole în urmă și pentru scurtă vreme, domnul tuturor românilor. Mica Unire de la 24 Ianuarie 1859 și Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 erau numite de istoricul Florin Constantinescu “cele mai sublime pagini de istorie națională” și “o necesitate istorică a poporului român”. Doamna Kloes a citit apoi scrisorile primite din partea Excelenței Sale Iulian Buga, Ambasador al României la Washington, care a felicitat “Viitorul Român” și pe românii din diaspora sud-californiană cu ocazia Sărbătoririi Unirii Mici și a Zilei Culturii Naționale de la 15 Ianuarie. Doamna Kloes a mai mulțumit apoi membrilor Comitetului Executiv al Societății pentru organizare, precum si doamnei Cătălina Popescu pentru găzduirea manifestării. A invitat apoi la cuvânt pe domnul Eugen Chivu, Consul General al României la Los Angeles, care, la rândul său, a mulțumit succint organizatorilor pentru promovarea consecventă și entuziastă a valorilor și culturii românești în California, asigurându-i în continuare de întrega susținere și admirație a Consulatului.
În calitate de Director Cultural al Societății “Viitorul Român”, am avut plăcerea de a prezenta pe primul artist al evenimentului, fetița mea, pianista Thea Adumitroaie (13 ani), care a interpretat vesela piesă-galop “Csikos Post” (Poștalionul), a compozitorului german Hermann Necke, la același prestigios pian la care cântaseră cândva faimoșii jazzmen McCoy Tyner și Chick Corea, spre totala încântare a publicului, care a aclamat-o entuziast.
Revenisem la Eminescu zilele trecute, așa cum o fac de fiecare dată când mi-e dor de “Acasă”, în accepțiunea lui de “locuri în inimă”. Nu-mi e greu să găsesc poteca de poezie, trebuie doar să mă aplec, poate cu ceva mai multă îngăduință și credință, spre umanitate și visare. Eminescu e de o simplitate pătrunzătoare, de o acuratețe intelectuală uimitoare, asta în ansamblul unei complexități de operă poetică și filozofică rar întâlnite. Celebrând Ziua Culturii Române, ne reamintim astfel de Eminescu, acel înger și demon al cuvintelor, înaintând prin puzderia expresiilor răvășite, stăpân incontestabil peste idee și timp. La 15 Ianuarie 2015, spiritul eminescian a împlinit 165 ani de nemurire… Doamna Profesor Georgiana Gălățeanu de la Catedra de Română de la UCLA ne-a oferit duminică o succintă prelegere universitară, care a constat într-o analiză comparativă, cu elemente de stilistică și metrică, a câtorva traduceri în engleză ale poeziei eminesciene “Și dacă…”. Doamna Gălățeanu a oferit spre comparație variantele inegalabilului Corneliu M. Popescu și ale profesorului Andrei Bantaș, urmate de încercările mai mult sau mai puțin reușite ale vorbitoarelor native de engleză Sylvia Pankhurst și Brenda Walker.
Marin Sorescu a izbutit poate cea mai reușită metaforă extinsă a spiritului eminescian, chintesență absolută a ideii de românism cultural și istoric, în poezia atât de inedită și mereu proaspătă “Trebuiau să poarte un nume”, pe care am recitat-o în încheierea programului artistic, pe fundalul acompaniamentului la chitară al lui Sebastian Gagyi.
În continuarea după-amiezii, oaspeții s-au delectat cu specialități culinare delicioase specific românești, iar muzica variată și inspirat aleasă de către formația Blue2Music a completat și animat atmosfera plăcută și antrenantă.
Unire peste ani, unire de cugete și amintiri, unire de neam și aspirații, astfel s-ar putea, poate, caracteriza misiunea Societății “Viitorul Român” care, prin întreaga sa activitate de păstrare și promovare a culturii române în sudul Californiei, reafirmă dezideratul ideii de românitate, ca fapt istoric sau afectiv, ca realitate în țara-mamă sau în lumea diasporelor românești de pretutindeni.
