Am auzit intr-o dimineata la Radio ZU o melodie care a trezit Romania, numerosi ascultatori au trimis mesaje ca au dat radiourile la maxim, unii soferi aflati in trafic au trezit invidia celorlalti care nu stiau cine interpreteaza acest cantec “viu si fierbintre dintr-o dimineata rece de februarie”. Un cantec care transmite nu doar bucuria de a trai, ci si o anume filosofie a trairii clipei (carpe diem…”Hai mai frati si-m trai ghini / Ca nu iei nimic cu tini…”. Intr-o vreme in care vremurile sunt tulburi, in care toata lumea pare intoarsa pe dos si este mai degraba dispusa sa interpuna o “pavaza” intre sentimente si realitate, surorile Osoianu reusesc ceea ce pare aproape o imposibilitate: un cantec frumos si viu, izvorat dintr-un folclor romanesc autentic. Sa fie adevarat ca “Inter arma silent musae” / “Intre arme-adica in vreme de razboi-muzele tac”) ? Surorile Osoianu ar putea rasturna acest proverb… “Intre muze armele sa taca!” Sigur ca este un deziderat, dar imi amintesc de ointamplare cu aer de legenda, atunci cand Maria Tanase a interpretat un cantec romanesc pentru un presedinte american (avertizat din timp asupra sensului si traducerii canteculuiliderul american a apreciat mult si s-a bucurat de cantecul oferit – cu umor romanesc – de catre Maria Tanase). Ar fi extraordinar daca la nivel de tari si / sau continente confruntarile s-ar desfasura nu doar la nivel de razboi economic, cibernetic, politic etc., ci , in primul rand, la nivel muzical, artistic s.a.m.d. Cu siguranta ca o dimensiune muzicala ar imbogati “grila de receptare culturala” a “competitorilor” si ar transforma poate valentele dionisiace in valente apolinice, mai propice cunoasterii si aprecierii reciproce a valorilor decat unor confruntari oarbe la nivel regional, continental sau planetar in registrul unor “competitii militare, economice…asimitrice, hibride” s.a. In fond Ars longa, vita brevis !
