Avertizare. Lectura poate crea un disconfort accentuat. (SG)
Frământat de marile probleme ale plagiatului, mi-am dat seama că sunt, la rându-mi, plagiator. Aşa că autorii DEX-ului, toate ediţiile, precum şi cei ai altor dicţionare de cuvinte româneşti, uneori şi străine, mă pot acţiona în instanţă şi condamna pe viaţă. Mai mult de-atât. De multe ori m-am autoplagiat, fiindu-mi dragi anumite sintagme, propoziţii. Simple sau mai complicate.
Grupul de avocaţi mi-a comunicat, că e posibil, totuşi, ca autorii de dicţionare să fi plagiat pe alţii. Chiar pe analfabeţi. Dovadă, cei mulţi. Care folosesc diverse cuvinte fără a şti să citească. E drept, într-un număr limitat. Ceea, ce se verifică şi în cazul meu. Până spre vârsta de şapte ani.
Singura mea scăpare, circumstanţe atenuante, ar fi că sunt un simplu plagiator. Unul din cei 30.000.000, care folosesc cotidian limba română. Prin tinereţe am scris câteva versuri, pe care le-am rostit în varii împrejurări. Nu ştiu de ce, vreau să mă mai plagiez odată. Poate mi se dublează sentinţa.
MAGIA CUVINTELOR
Călcăm cuvintele în fiecare zi.
Permanent le amestecăm sensurile
şi noi înţelesuri se nasc.
E un proces continuu
spre bucuria noastră.
A celor care murim
cu fiecare noapte.
Ce-ar fi să încetez a mai uni diverse cuvinte pentru a-mi exprima gândurile? În fond de ce ar trebui să mai raţionăm şi să ne dăm cu părerea? O avem pe domnişoara Macovei, care veghează. Sora şefă ! (na, iar am plagiat!). Veghează ca râul, ramul să nu-şi mai facă de cap fără voie de la Codul penal. De aceea, unii mai vor să şi moară. Oricum, aş vrea să-mi ispăşesc condamnarea, la sud de taigaua siberiană. Nu spun unde! Aş fi, din nou, acuzat de plagiat.
Ultima oră!
Diferenţa dintre Ponta şi Băsescu?! Ponta se rade singur, pe Băsescu îl rad alţii!
N.B. La sfatul amicilor, mi-am tras şi blog: http://blogulluigabu.blogspot.ro/.
Nu de alta, dar ca să existe dovada Big Brother.
Toate bune,
