Francmasoneria britanică ne aduce cu picioarele pe pământ; după ce tracomanii ne intoxicaseră cu pretinsele scrieri ale “civilizaţiei Vinca”, recte tăbliţele din Tartaria transilvană, de pe teritoriul român. Christopher Knight & Robert Lomas, autorii celebrei “Secretul lui Hiram”, apar la noi cu “Aparatul lui Uriel”, o interpretare a civilizaţiilor megalitice ca mijloc de protecţie şi estimare a unor posibile impacturi cu cometele, care au şi produs cel puţin două potopuri devastatoare: în 7620 î.H. şi 3150 î.H. Dacă meteoritul tungus venea cu două ore mai târziu, nu lovea Siberia, ci distrugea toată populaţia Moscovei, spun autorii. Megaliţii din Europa sunt mai vechi, desigur, decât construcţiile sumeriene sau egiptene. Exista şi o limbă globală, nu doar o “indo-europeană” comună. Urmaşii populaţiei Grooved Ware au construit oraşele sumeriene. Sinclair Hood “a crezut că tablele din Tartaria au fost create după scrierea elamită din Sumer”. Ele sunt însă mai vechi; oamenii Europei megalitice au avut o sursă de simboluri COMUNĂ. Aşa că falșii învățați autohtoni degeaba strigă că pe teritoriul transilvan există cea mai veche scriere. Conform autorilor cărții Rudgley zice: “Ideea că invenţia scrierii aparţine Europei, nu Asiei este exagerată”. Acele semne încrustate NU ERAU SCRIERI ADEVĂRATE. Sham Winn spune că erau “standardizate şi convenţionalizate, folosite într-o zonă vastă, multe secole”. Ele sunt INSTRUCŢIUNI (de folosire) ASTRONOMICE. Oarecum “pe înţelesul tuturor”, elaborate de un anume Uriel, pe care-l îngrijora o anumită cometă. Astronomia primitivă era şi preventivă. Fenomenul Stonehenge este descris detaliat, ca şi aparatul lui Uriel. Oamenii urmăreau evoluţia corpurilor cereşti, planificau naşterile şi recoltele (copiii prelungeau domniile regilor, de altfel morţi. Enoch, personaj ce ajunsese în insulele britanice să studieze astronomia, reuşise ASTFEL să “trăiască”… 365 de ani. Practicile astea s-au păstrat în Tibet, unde Dalai Lama trăiesc mereu). Cometele dislocau mari fragmente din mări, provocând imensele “tsunami”. În retragere, oceanele lăsau civilizaţii distruse şi lacuri sărate (Caspica, Aral, Marea Moartă, Salt Lake etc.). Nu numai Mesopotamia a avut un potop, ci şi Merica (SUA), China, Europa… Frica populațiilor provine de la comete.
Dar PROBLEMA ESTE SCRISUL: “…e posibil ca o civilizaţie megalitică să ajungă la un nivel avansat în ştiinţă fără o LIMBĂ SCRISĂ?” Evident că nu şi atunci Tartaria transilvană e o pistă falsă. Sumerienii au venit mai târziu, cu o scriere, cu giganticul poem al lui Ghilgameş şi o tulburătoare descriere a Potopului. Citez din traducerea apărută în 2002: “Când se iviră cele dintâi licăriri ale zorilor, iată că din adâncul cerului s-a ivit o pâclă neagră…Irragal smulse bârnele stăvilarelor cereşti la a cărui poruncă se sparse şi se rostogoli zidul de apă al Oceanului…preschimbă în beznă tot ce era lumină. Temeliile ţării se sfărmară ca un vas, talazurile apelor se revărsară peste oameni…” Zeiţa Iştar zice: “…tocmai eu, care zămislisem aceste făpturi: ele acum umplu marea ca icrele peştilor”…”furtuna a slăbit în lupta pe care o purtase, ca o femeie apucată de durerile facerii. S-a liniştit marea, a tăcut vântul năprasnic şi a încetat potopul…O zi, două zile, muntele Nitsir (nici vorbă de Ararat, n.n.) a ţinut corabia nemişcată…” După aceste slove AUTENTICE, în care abundă figurile de stil şi conştiinţa artisticului, poate să înceapă Civilizaţia şi în alte zone, molipsite de patima scrisului. Oricum, nici Iliada, Odiseea, sau Eneida nu vor atinge geniul înaintaşilor, sau tragedia tăbliţelor (unii zic “tabletelor”, ca să le confunde cu cele elaborate în Silicon Valley…) parţial distruse. Acele rânduri care sunt lipsă, fac și mai eroică, valoroasă epopeea lui Ghilgameş. Este singura scriere sinceră; toate celelalte, inclusiv biblia, sunt copii, sunt urmaşi, mai mult sau mai puţin ipocriţi. Mâzgăliturilor de la Tartaria nu sunt, aşadar, prima scriere din lume. Să nu ne amăgim.
