Spuneam, într-un articol anterior, că teatul s-a hotarât să vina după noi. De data aceasta ne prinde din urmă în vitrinele librăriilor! Rafturile cu cărţi, cataloage şi lupe de citit, sunt date de o parte, făcându-se loc, pentru mai puţin de o oră, unui décor de cele mai multe ori simplificat la maxim: un scaun şi o masuţă, sau nici măcar atât, doar goliciunea vitrinei care pare să fie graniţa dintre noi şi lumea care sare din povestea unei cărţi îndrumându-ne paşii către o călătorie dincolo de coperţile unui volum de proză, poezia sau eseuri.
Serile de teatru în vitrină revin anul acesta cu piese precum “Maestrul şi Margareta ” de Mihail Bulgakov, “NU” de Eugen Ionesco si “Dragostea pagină cu pagină” de Silviu Man. Aceste evenimente au loc la librăria Humanitas Kretzulescu din Bucureşti. Proiectul a început cu un an şi jumătate în urmă atrăgând de fiecare dată un public şi mai numeros. La început totul a părut ca o joaca, cei mai surprinşi fiind tecătorii, care, uitându-se în vitrina librăriei, se trezesc în faţa unor personaje vii! Un loc improvizat care încearcă să ne arate frumosul din jurul nostru, nevoia de a citi şi nevoia de a merge la teatru, două elemente care nu fac decât să ne îmbogăţească existenţa.
Actorul şi regizorul Silviu Man este cel care semnează adaptarea pieselor menţionate mai sus. “Ideea a aparţinut celor de la Humanitas.” spune tânărul actor. “Eu nu am făcut decât să încerc o adaptare, să aleg textul, dar ideea principală a fost a lor urmând ca restul bucătăriei să îl fac singur sau împreună cu colegii mei.”
Actori precum Lelia Marcu, Ionel Barac, Bogdan Durlicoiu, Manuela Ciucan sunt cei care îl acompaniază pe Silviu Man în scenetele acestor meomente deosebite. Fiecare piesă este jucată o singură dată, fără a mai fi reluată! Este o premieră a premierei şi rămâne unică!
Cât despre trupa de actori, Silviu ne mărturiseşte: “În privinţa colegilor mei, nu mi-aş fi putut dori nişte oameni mai atenţi, mai flexibili, mai ales mai talentaţi.”
De cele mai multe ori, actorii îşi împart între ei şi rolurile de ingineri de sunt, ingineri de lumină, tehnicieni şi decoratori, totul realizându-se cu adevarat ad hoc şi cu resurse minime. L-am întrebat pe Bogdan Durlicioiu: cum este să fi inginer de sunet, inginer de lumină şi actor în acelaşi timp? “Nu ştiu cum e pentru că am fost luat aşa, pe nepregătite. N-am lucrat sceneta pe repetiţii, tehnicul să fie punctat cap coadă. Au fost aşa, bucăţi, puzzel-uri puse ici colea. Nu a fost o continuitate. Aici s-a stabilit totul, numai că nu exista momentul în care noi să zicem ‘stop’ sau ‘ia-o de la capăt’, şi am reuşit. Am fost mai stresaţi la început pentru că Silviu nu mă asculta când încercam să-i explic : ‘Hai, te rog frumos, tragem o tehnică aşa, punctat, cu lumini.’ Totuşi sunt destule butoane pe care să le ţii în control. Cred ca m-am descurcat. Nu ştiu. Mi s-a părut fain.”
Opiniile celor prezenţi la eveniment au fost dintre cele mai pozitive.
*”Mi-a plăcut foarte mult şi mi-am reamintit de carte pe care vreau să o recitesc în curând pentru că au fost aşa nişte momente cheie din carte şi a reuşit să aducă un pic din spiritul cărţii.”
*” Mi s-a părut o idee frumoasă pentru că fost ca un ‘teaser’, o reclamă pentru a convinge oamenii care merg în librării să cumpere carti. Poate fi o metoda bună de publicitate.”
Oare aceste seri care încearcă să ne atentioneze asupra faptului că trebuie să ne oprim din vâltoare vieţii şi să respirăm şi frumuseţea ei, vor da roade? Eu sper că da. Sper ca efortul organizatorilor şi al interpreţilor să nu ramână fără urme, fără amintiri frumoase. Şi aşa cum Siviu Man ne spunea după interpretarea piesei „Dragostea pagină cu pagină”……”Dincolo de locurile astea comune, există tandreţea care e un sentiment pe care îl găsim foarte greu în teatrul din România de azi şi probabil din lumea de azi: dragostea tandră.”
