Pentru mulţi dintre noi vacanţa acestui an s-a dus. Ca de altfel şi multe alte zeci şi zeci de alte vacanţe… Dar asta nu înseamnă că nu mai putem evada din peisaj din când în când.
De câte ori v-aţi dorit să aruncaţi câteva haine într-o geantă, să daţi fuga la aeroport şi să faceţi o escapadă fără să rămâneţi faliţi? Eu personal, în fiecare weekend… Vă dau şi vouă toate motivele pentru care să o faceţi fără să vă luaţi zile de concediu. Un city break la Viena. Sau un croissant avec chocolat la Paris… Sună bine, nu? Ce părere aveţi?
În Viena se întâmplă oricând ceva interesant fie că e legat de teatru, muzică sau alte evenimente. Aşa că pe lângă plimbările în care vă veţi pierde pe străzile pline de cafenele şi localuri cochete, puteţi merge la un spectacol, la un concert sau la o expoziţie.
Pe 29 august, la 20:15 aveţi un concert Wolfgang Amadeus Mozart la Viena Musikverein, în celebra Sală de Aur. Pe 30, la Theater an der Wien aveţi spectacol de operă, Semele by Georg Friedrich Händel.
La Theatre Museum, aveţi expoziţia Talking Heads şi veţi putea vedea o excepţională colecţie de portrete din pictura (Dürer, Parmigianino, Titian, Velázquez, Rembrandt sau Rubens) dar şi sculptura aparţinând tuturor perioadelor artei. Nu lipsesc monedele şi medaliile care completează expoziţia.
Dacă le aveţi cu senzaţiile tari, n-ar strica să faceţi o vizită parcului de distracţii Prater. Dacă nu, faceţi un efort de dragul panoramei superbe şi îmbarcaţi-vă în Roata Mare. O să uitaţi de tot răul de înălţime, garantez. Puteţi admira o privelişte excelentă asupra Vienei de la staţia Leopoldsberg.
Aţi fost la Viena şi nu v-aţi îndulcit cu delicatesele lor în materie de desert? Degeaba! Aveţi undă verde la dulciuri! Eh, haideţi, măcar o dată pe lună! Să vă faceţi provizii de ciocolată. Luaţi câteva şi pentru colegi şi prieteni.
Sunt sigură că tot ce v-am spus aici vă face cu ochiul aşa că vă propun să solicitaţi o ofertă fix pentru perioada 19-23 august…
Nu-mi pasă…
Când începe să fie vorba despre cuvinte ca niciodată sau totdeauna nu ne speriem, ne punem ochelarii mari de soare şi atitudinile de je m’en fiche, îndesăm poate prea multe haine în valizele negre ce ne duc cu gândul la locuri în care am mai fost, la locuri în care ne dorim să revenim iar şi iar… De data aceasta reuşim oare să ajungem la timp la aeroport? Uităm lumina aprinsă, peştii se descurcă ei o săptămână şi cu florile am vorbit să rămână verzi…
Fuga spre taxi are şi ea farmecul ei. Cu un zâmbet îl convingem pe şofer să taie calea altor câteva maşini şi încercăm să ne amintim că va trebui să-l răsplătim generos. Dar la noi nu e ca în filme. Niciodată atunci când te grăbeşti nu nimereşti bancnota potrivită şi tipul fuge inevitabil după noi printre terminale. Ne ocupăm locurile, sperând ca scaunul de lângă noi să nu rămână gol până la Paris. Şi dacă ar rămâne gol, ce? Parisul l-ar umple…
Ne gândim adesea la escapadele acestea ale noastre. Nu e aşa că Parisul ne primeşte de fiecare dată cu aceeaşi iubire pe care acasă s-ar putea să nu o mai primim? Până la urmă, Parisul a devenit pentru mulţi dintre noi un iubit constant şi nu ne ia decât două-trei ceasuri ca să ne întoarcem la el. Iar şi iar…
Aterizăm şi acest prieten drag ne îmbrăţişează. Facem ochii mari, ca de fiecare dată când ne place ceva şi respirăm aerul plăcut izbucnind în râs când o doamnă din spatele nostru începe să vorbească agitat cu r-ul acela specific care nouă nu ne iese niciodată. Apune soarele şi noi ne grăbim undeva. Găsim un taximetrist care se prezintă cu numele Pierre şi începem într-o franceză care ne miră şi pe noi să îi explicăm unde vrem să ajungem. La sfârşitul discursului nostru chinuit el zâmbeşte complice şi simţim că Parisul ne-a recunoscut şi ne-a primit din nou. Mai tânăr şi mai iubitor ca niciodată…
Hai, la un croissant avec chocolat…
Mereu ne pare că ceaiul de dimineaţă are un gust mai pronunţat de fructe într-o cafenea din Montmartre unde un francez amabil ne face portretul. Descoperim că spiritul franţuzesc ne învăluie ca de fiecare dată şi îl invităm la un croissant avec chocolat. Râdem la nişte glume spuse într-o limbă fluidă din care înţelegem doar frânturi. Îi mulţumim pentru dimineaţă, ne punem şi noi basca bleumarin sperând să ne pierdem în mulţime şi îl părăsim pe entuziast. Sena e minunată şi noi vrem să cumpărăm cărţi.
Ne place la nebunie micile buticuri, mirosul şi lumina ce pluteşte printre cărţi, oameni cu barete albastre şi fire de praf. Toţi vorbesc într-un cântec frumos pe care îl înţelegem parţial şi care ne face să ne îndrăgostim de fiecare parte. Shake-ul este prea rece ca să fie băut şi noi avem deja câte un braţ de cărţi vechi, vrăfuite, lucru care ne dă certitudinea că au fost citite de multă lume. La Paris nu vii musai pentru lumini, nu vii pentru monumentele pe care poate le-ai vizitat deja. Vii aici pentru croissant şi pentru pieţele pline de oameni. Prin toată lumea de aici te miră să descoperi atât de mulţi oameni. Poţi să stai din întâmplare lângă Marion Cotillard şi să te surprinzi fredonand Joe Dassin. E frumos, e Parisul!
Sena ne-a plimbat pe sub poduri şi lumini şi ne-a spus poveşti de demult, cu regi strălucitori şi muşchetari neînfricaţi. Luvrul îl cunoaştem aproape în întregime. Iar, la final, trecem şi pe la Turnul Eiffel. Aglomeraţia ne încântă şi ne simţim într-un Babilon contemporan.
Ne întoarcem acasă cu nişte ciocolată şi cireşe negre, cu câteva creme Avene gata să spunem: totdeauna, niciodată şi…, iar şi iar…
