Teodora Botezan (U.S.A.) : ‘Use your unique gifts and talents to make a difference in the world.’

Despre Teodora Botezan am auzit într-o emisiune nocturnă de la Radio România, atunci când jurnalista Simona Botezan din Statele Unite a vorbit extraordinar despre fiica sa. Am profitat de faptul că pe ambele maluri ale Atlanticului a început noul an școlar și i-am transmis Teodorei – prin e mail – câteva întrebări. Sunt convins că visul ei de a se realiza în domeniul AVIAȚIEI a prins deja aripi și TEODORA BOTEZAN va deveni un nume respectat și prețuit pe ambele maluri ale Atlanticului.

– Dragă Teodora Botezan, care este prima ta amintire legată de lumea aviației si cum de nu ai vrut – la început- să auzi de aceasta lume?

– Când eram mică, mergeam în vizită la bunici la Câmpia Turzii. Acolo am văzut pentru prima dată avioanele MIG si parașutiștii, care uneori aterizau (din greșeală) în lanul de porumb al bunicilor mei. Odată, in drum spre Marea Neagră, ne-am oprit să vizităm un unchi din Buzău, care m-a lăsat să urc în carlinga unui avion de vânatoare. Mult timp mi-a fost frică de avioane pentru ca mi se păreau mari și zgomotoase. Cu toate acestea, mi-a plăcut să fiu pasager când am zburat peste ocean. Mi s-a părut foarte interesant avionul uriaș și silențios, comparativ cu avioanele militare pe care le văzusem până atunci. Aeroporturile mi se păreau foarte mari și complicate.

– Ai avut un parcurs extraordinar intre cele doua continente legate de Atlantic. Cum te-ai defini tu la ora actuala? De care continent / țară/ te simți mai mult legată? Sau cum reușești să îmbini “rădăcinile tale” cu evoluția ta actuală?

– Sunt o fată de 17 ani, care vrea să fie pilot și să-și transforme pasiunea pentru zbor într-o profesie. Fac tot ce pot, în fiecare zi, pentru a-mi împlini aceasta dorință. Pentru ca deja știam româna, la școală mi-a fost mai ușor să învăț franceza și spaniola. Acum sunt elevă în clasa a XII-a la liceul T.R. Robinson, și la scoala de pilotaj “Atlas Aviation” din aeroportul Peter O’Knight Tampa, Florida. Vacanța de vară mi-am petrecut-o ca intern la Tampa International Airport și am obținut un certificat “airport management”. In paralel cu liceul, sunt studenta la Științe Aerospațiale la Embry-Riddle Aeronautical University si co-căpitanul echipei de rachete “Andromeda – Mac Dill Aeronautical Academy”. Am participat anul acesta la concursul de rachete”Team America Rocketry Challange”, iar in 2019 speram sa ne calificam in finala internationala de la Paris. Sunt si intr-un program “Navy JROTC” (Corpul de Rezerva al Ofiterilor Navali Juniori)de la T.R. Robinson HS, un program sponsorizat de Departamentul de Aparare al S.U.A. Am aplicat pentru o bursa “Reserve Officers Training Corps”. Am aplicat la Academia Fortelor Aeriene și la Academia Fortelor Navale, pentru care am trecut probele medicale in luna august, urmează să mai dau probele sportive și câteva interviuri. Primul interviu la Navy a fost in 6 septembrie. In paralel, aplic si la universitati civile, precum si pentru alte burse, care pot  sa-mi crească șansele de reușită. Zilele incep pentru mine la 5,30 – 6,00 dimineața cu pregătirea fizică sau cu ore de zbor. De la 8,30 sunt la școală, apoi am pregătire NJROTC pentru concursurile de Orienteering, Air Riffle, Exhibition Drill,Color Guard si pentru Clubul de Rachete “Andromeda”. Ajung acasă in jurul orei 5,00 pm și imi fac temele pentru acasă, precum și o clasă online. La sfârșit de săptămână, dacă nu trebuie sa particip la concursuri, merg la plajă sau petrec timp cu familia și prietenii.

– Știu că părinții tăi au făcut un lucru extraordinar pentru a-ți da o șansș să studiezi în domeniul care, la început, părea “detestabil” pentru tine.

– Nu era detestabil – aveam o teamă de necunoscut pe care am învins-o prin studiu. Mr. Collins, profesorul meu de Științe Aerospațiale de la liceul Stone Bridge din Virginia, m-a învățat foarte mult despre motoare si termodinamică. De asemenea, am învățat foarte mult de la Mr. K. profesorul meu de la liceul Robinson, care este colonel in rezerva și a pilotat avioane pentru US Air Force. După ce am ințles cum funcționează avioanele și de ce sunt atât de zgomotoase motoarele lor, nu mi-a mai fost frica. Mă consider norocoasă pentru că am avut intotdeauna sprijinul părinților. Nu aș fi nimic din ceea ce sunt acum fără ei! Am câstigat o bursa de la “The Ninety Nines” pentru a incepe cursul introductiv de pilotaj in Maryland, iar instructoarea Brenda Tibbs m-a invățat “abecedarul” pilotajului si mi-a insuflat incredere in fortele mele. Când am decis că vreau sa fiu pilot si sa studiez Aeronautica, părinții mei au găsit oportunități deosebite in Tampa Bay și s-au mutat aici pentru a-mi da aceasta șansă, de a studia cu profesioniști, in cel mai bun loc posibil din America pentru domeniul meu de interes.

– Cum se vad locurile copilăriei, peisajele românești , Marea Neagră, cum percepi tu România de dincolo de Atlantic?

– România seamănă cu Virginia, statul american in care am locuit 10 ani. Ambele au toate formele de relief – munti, dealuri, podis, campie si mare (sau ocean). Golful Mexic seamănă cu Marea Neagră. Oceanul Atlantic este diferit. La Marea Neagră nu se simte mareea, nu vine niciodată uraganul si nu sunt rechini. In ocean valurile sunt mai mari, curenții mai puternici, iar apa este mai rece. In Golful Mexic apa este mai calda decât in Marea Neagră, de aceea vin furtuni tropicale și uragane, în fiecare sezon ploios. Apa calda favorizeaza o flora si fauna bogata. In Golf sunt pisici de mare, pesti exotici, rechini, corali si alte specii, care nu traiesc in Marea Neagra. Romania este o țară mică și frumoasa, situata foarte departe, locul in care m-am născut și din care am emigrat in SUA. Acolo mă așteaptă bunicii, verișorii si alți oameni importanți, pe care-i vedem destul de rar. Imi place să vizitez România, mai ales Transilvania, unde este familia mea extinsă. De obicei mergem in munți, la castele, la cabane si vizitam multe rude si prieteni. Vara aceasta am fost la Bușteni, pe Transalpina, la Castelele Peleș, Hunedoara și Bran. Am vizitat Sighișoara, Alba Iulia, Tg. Mureș, Cluj, Curtea de Argeș, Salina Turda, Cheile Turzii si alte locuri interesante.

– Am aflat ca ai și preocupări artistice și “extra-școlare”…Ce modele ai avut? Si cât la sută acorzi – in domeniul extra-școlar – inspirației, imaginației, studiului și…șansei?

– Studiul reprezinta 75%, inspiratia si imaginatia cate 10% fiecare, iar sansa cinci procente. Am făcut parte din Clubul Dramatic al scolii, in gimnaziu si in primul an de liceu. Profesorul meu de engleza, Mr. A. – directorul “River Hawk Production” – organiza spectacolele foarte frumoase cu copiii de la Belmont Ridge MS. In clasa a VI-a am fost la un asemenea spectacol, ca sa-i vad pe prietenii mei in piesa “Frumoasa si Bestia”. Mi-a plăcut foarte mult. Aveam o colega de clasa, care cânta la flaut in orchestra scolii. Orchestra acompania live piesele musical, iar alti colegi de-ai mei erau in distribuție. Mi-a plăcut mult, așa că m-am înscris și eu la clubul de teatru. Se puneau in scena trei piese pe an – una de teatru clasic, un musical si o piesa in perioada vacanței de vara. Eu am ales “musical”. In clasa a VIII-a am câștigat marele premiu al Festivalului de Teatru pentru Tineret de la New York cu piesa “Tarzan” in doua acte, varianta Walt Disney. In clasa a XI-a am jucat rolul unui pirat intr-o piesa clasica englezeasca “Pirații din Penzance”. Mi-am făcut foarte mulți prieteni la clubul dramatic. Erau acolo copii simpatici si inteligenți. Petreceam mult timp împreună. Repetitiile pentru o piesa durau 4-6 luni. A fost foarte frumos. Câteodată primeam costume si decoruri de pe Broadway, altadată erau confecționate de noi și de părinții noștri, care voluntariau pentru “Drama Club”.

– Care consideri tu că sunt lucrurile relevante legate de România și de Statele Unite in domeniul aviației?

– Ambele sunt țări membre NATO. Desigur, SUA are capabilitați foarte mari si un buget impresionant pentru aviație, comparativ cu Romania. Frații Wright au fost pionierii aviației americane. Despre românii din aviație nu știu prea mult, nu prea se știe, de fapt, in SUA. Totuși, in sala pionierilor aviației internaționale de la Muzeul Aerului si Spațiului din Washington DC, am observat că sunt nominalizați și aviatorii români Aurel Vlaicu, Traian Vuia și Henri Coandă. Smaranda Brăescu este o aviatoare extraordinară din România, care a doborât recordul mondial la saltul cu parașuta la Sacramento, California.

– Dacă ar fi s- transmiți un gând cititorilor acestui interviu, ce ai dori să le spui? Ce ai dori să le spui in română? Și în engleză?

– Prietenii americani, pe care i-am dus in vacanță să viziteze România, au spus că avem o țară minunată, despre care nu știau nimic. Au fost fericiți să o viziteze și ne-au mulțumit că i-am invitat și le-am dat ocazia să vadă acele locuri unice.

Use your unique gifts and talents to make a difference in the world.

Interviu realizat de Ioan Iacob