Afacerea Watergate a reprezentat port-drapelul liberal împotriva corupţiei guvernului şi basmul cu Ileana Cosânzeana democrată şi balaurul republican care i se tot vântură americanului în faţă de peste 40 de ani. Pe scurt, era vorba de o violare de domiciliu pentru spionarea partidului de opoziţie, unde agenții federale precum FBI (biroul federal de investigaţii interne), CIA (agenţia de contra-informaţii externe) și IRS (fiscul) fuseseră folosite ca arme politice împotriva unui partid din opoziţie.

Din acest motiv președintele republican Richard Nixon a demisionat în 1974.

Acum epoca Watergate este aproape de final,  templul strălucitor al virtuţii democrate este pe punctul de a se prăbuşi, iar peisajul politic american va fi schimbat pe vecie.

Un nou scandal politic de proporții epice se întrevede deja. Pe scurt, este vorba despre spionarea unor cetățeni americani proeminenți, inclusiv a unui candidat la președinție (Donald Trump) al fostului partid de opoziție (republican) în timpul alegerilor din 2016, unde agenții federale precum FBI (biroul federal de investigaţii interne), DOJ  (departamentul de justiţie) și IRS (fiscul) fuseseră folosite ca arme politice.

Înainte și după victoria lui Trump funcţionarii lui Obama de la agențiile respective (inclusiv Hillary Clinton, ea însăşi candidată a partidului democrat la funcția de președintă a ţării) încropiseră un “dosar de înțelegere secretă cu Rusia” și o anchetă penală împotriva președintelui ales constituţional, ceea ce analiştii politici au descris ca fiind prima lovitură de stat din istoria Statelor Unite. Toate acestea au fost expuse într-o documentație variată şi consistentă, inclusiv în Memoriul Nunes (elaborat de Devin Nunes, preşedintele republican al comisiei de securitate din Camera Reprezentanţilor).

Fără vreun motiv anume, în 2017 președintele democrat Barack Obama și-a încheiat liniştit cel de-al doilea mandat, fără să îşi dea demisia şi fără să fie suspendat.

Tocmai din lipsa vreunui motiv anume, vom numi şi noi această conspiraţie Afacerea Obamagate. Dar, spre deosebire de Obamacare, cealaltă moștenire a fostului președinte, pe cale de dispariţie în abisul istoriei, Obamagate se va aburca spre înalte piscuri.

Cu ocazia afacerii Watergate, Bob Woodward și Carl Bernstein, reporterii liberali de la Washington Post, ajunşi simbol ai jurnalismului incoruptibil, şi-au făurit o imagine de luptători acerbi împotriva balaurului guvernamental.

Pe unde or mai fi vieţuind ei acum? Ei bine, la fel ca Superman şi asistentul lui, Superboy, celebrii jurnalişti sunt acum pensionari. Şi cu toate acestea, Carl “Superboy” Bernstein, într-o tentativă eşuată de a mai aminti publicului că încă există şi e relevant, a ieşit la rampă şi a înfierat Memoriul Nunes, numindu-l o “pistă falsă”.

Chiar aşa, domnule Bernstein? Ce s-a întâmplat cu jurnalismul dumneavoastră incoruptibil, v-a scăzut apetitul să mai demascaţi abuzurile guvernamentale? Oare pentru că şi Obama e liberal ca dumneavoastră? Nu se mai îmbină povestea? E de rău, atunci.

Încolţiţi de dovezi incontestabile, democraţii şi presa liberală caută să dea celui mai mare scandal politic din istoria Statelor Unite, care a implicat importanţi funcţionari şi agenţi de la FBI, Departamentul de Justiţie şi Fisc, tenta unui atac împotriva instituţiilor înseşi, aruncând vina pe republicani. Liberalii recurg la această stratagemă pe deplin conştienţi şi ignorând intenționat că în FBI coexistă două culturi diferite, aşa-numitele “suits and boots” (“costume şi cizme”), adică birocratismul cadrelor de conducere (ai căror câţiva reprezentanți au fost incriminaţi de probele existente), dar şi profesionalismul agenţilor de teren (împotriva cărora se încearcă a se extinde o vină prin asociere).

Există, aşadar, suficiente dovezi pentru ca acest mega-scandal să fie denumit legitim de-acum încolo ca Obamagate.

Funcţionarii administraţiei Obama care au comis abuzuri de putere constituie problema, iar pedepsirea vinovaţilor şi reformarea sistemului reprezintă soluția problemei.

Din acest motiv, toţi cei implicaţi în afacerea Obamagate, dovediți că au săvârşit infracţiuni, trebuie aduşi în fața justiției.

Din același motiv, toate agențiile implicate în afacerea Obamagate, dovedite că au permis sau au înlesnit săvârșirea de infracțiuni, trebuie reformate din temelii.

În cazul FBI-ului, aceasta înseamnă o nouă reglementare a activităţii sale. J. Edgar Hoover, fostul director al FBI-ului, era celebru prin “sursele şi metodele” specifice prin care politiza actul de justiţie. Iar iluştrii lui urmaşi, Robert Mueller, James Comey şi asociaţii, i-au continuat opera. Acest gen de “surse și metode” à la J. Edgar Hoover, îndreptate contra americanilor , inclusiv a candidaților prezidențiali, trebuie să înceteze. Simbolic, numele lui J. Edgar Hoover trebuie înlăturat de pe clădirea instituţiei pe care a păstorit-o timp de aproape o jumătate de secol, așa cum s-a mai propus nu o dată.

Există temeiuri justificate că toate acestea se întâmplă exact în această perioadă. Statele Unite ale Americii au acum ca președinte pe Donald Trump, un nepolitician venit din afara sistemului, care are atât motivația, cât și forţa politică şi financiară de a asana mlaștina din Washington, DC de hidoasele sale creaturi din Statul profund (“Deep State”, titrat ca “Statul paralel” în România). În plus, fiind multi-miliardar, omul nu poate fi cumpărat.

Timpul curățeniei a sosit.

 

NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în varianta engleză în original şi varianta română în traducere, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia. Articolul a fost publicat anterior de revista MEDIUM.

 

TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică şi societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM.

 

*****

 

9 COMENTARII

  1. Articolul face referire la scandalul Watergate din anii 1972-1974, care, în esenţă, ar fi de mai mică amploare decât scandalul Obamagate din anii 2016-2018. În cazul Obamagate partidul de opoziţie (de data aceasta, republican), precum şi candidatul acestuia la preşedinţie, Donald Trump, au fost supuşi unor activităţi de spionaj din partea serviciilor de informaţii CIA şi FBI, cu complicitatea unor politicieni democraţi (printre care şi Hillary Clinton, ea însăşi contra-candidata democrată a lui Trump).

  2. Scandalul Obamagate este mult mai important pentru că vizează un candidat la preşedinţie care, între timp, a fost ales democratic de poporul american. Cu toate acestea, serviciile secrete din timpul administraţiei Obama au făcut şi continuă să facă tot ce le stă în putinţă pentru a-l compromite pe preşedinte, în ideea de a-l suspenda din funcţie şi a anula astfel voinţa poporului american.

  3. În comparaţie cu Obamagate, Watergate devine o banală acţiune de violare de domiciliu în camerele hotelului cu acelaşi nume din Washington, DC. Scandalul Watergate îşi pierde astfel iremediabil tradiţionala sa aură simbolică de luptă împotriva corupţiei guvernamentale. Şi asta în ciuda faptului că democraţii au avut mare grijă să-i menţină strălucirea în tot timpul ultimelor patru decenii.

  4. Esenţial este faptul că în timpul alegerilor din 2016 actualul preşedinte Trump şi partidul republican au fost supuşi unor multiple acte de spionaj. Apoi s-a încercat să se arunce vina tot pe preşedinte, prin încropirea unui dosar având ca obiect o aşa-zisă “înţelegere secretă cu Rusia” a preşedintelui şi demararea unei anchete penale împotriva acestuia, pentru a-l suspenda din funcţie. Acest caz poate fi considerat, pe bună dreptate, ca o primă autentică lovitură de stat din istoria SUA. Şi, cu toate acestea, preşedintele Obama, spre deosebire de preşedintele Nixon, care şi-a dat demisia la vremea respectivă (pentru a nu fi suspendat de Congres) şi-a dus mandatele prezidenţiale liniştit până la capăt, nederanjat de nimeni, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.

  5. Având în vedere demascarea acestei urzeli anti-Trump, toate agenţiile guvernamentale şi persoanele implicate în afacerea Obamagate trebuie aduse în faţa justiţiei pentru a-şi primi pedeapsa. Preşedintele Trump, cu ajutorul organelor abilitate, are capacitatea şi puterea de a face curăţenie şi de a desfiinţa complet această făcătură ordinară.

  6. Reforma FBI-ului nu trebuie înţeleasă ca un fenomen îndreptat împotriva poporului american.

  7. Obama s-a dovedit un strălucit orator şi înflăcărat presupus mesager al armoniei universale. Perioada sa prezidenţială nu a confirmat însă justeţea promisiunilor sale.

  8. America are nevoie de un lider puternic şi capabil să gereze economia şi puterea militară. Obama a fost un lanţ de slăbiciuni interne şi de haos.

  9. Uneori, FBI-ul, cu complicitatea altor agenţii, uită de datoria sa principală, de a apăra cetăţenii americani.

Comments are closed.