Mișcarea Antifa din Statele Unite este alcătuită din grupuri militante autonome de stânga și indivizi angajați în tactici de protest violente împotriva celor pe care îi identifică drept fasciști, rasişti sau de extremă dreaptă. Activiştii tind sa fie anti-capitalişti şi includ anarhiști, socialiști, comuniști şi unii liberali și social-democrați.

Mișcarea Antifa a crescut de la alegerile prezidențiale din 2016, iar din august 2017 există aproximativ 200 de grupuri.

Primele grupuri Antifa s-au format pe coasta de vest în 2007, începând cu Portland din statul Oregon, s-au extins până la Seattle din statul Washington și ulterior s-au răspândit în alte zone.

Unul din specimenele Antifa a fost teroristul Willem Van Spronsen, din insula Vashon (Vashon Island), de lângă Seattle.

În 2018, în timpul unui protest în faţa centrului federal de detenție pentru imigrație din oraşul Tacoma, statul Washington, la sud de Seattle, bărbatul de 68 de ani și-a încolăcit brațele în jurul gâtului și umerilor unuipolițist pentru a încerca să elibereze un alt protestatar. Când poliția i-a pus cătuşele, i-au găsit în buzunar o baston pliabil și un cuțit, ceea ce i-a atras inculparea.

Pe 13 iulie 2019 Van Spronsen s-a întors la Centrul de Detenție din Nord-Vest, în clădirea de deținere a Agenţiei pentru Imigrare şi Vămi (Immigration and Customs Enforcement/ICE), de această dată înarmat cu o pușcă și dispozitive incendiare. El a aruncat obiecte aprinse spre vehicule și clădiri, provocând incendierea unui autoturism, și a încercat fără succes să aprindă un rezervor cu propan. Un angajat ICE i-a văzut puşca şi a anunţat poliţia. Patru poliţişti au descins la faţa locului, au deschis focul și apoi s-au retras, fără să fie răniţi. După sosirea ambulanţei, poliţiştii l-au găsit pe Van Spronsen decedat. Potrivit raportului medical, el a avut mai multe răni produse prin împușcare.

Atacul lui Van Spronsen a avut loc în ajunul unui raid naţional planificat de ICE care viza mii de imigranți ilegali care au ignorat citaţiile de a se prezenta în instanţă sau care primiseră decizii de deportare. Se crede că Van Spronsen viza parcarea centrului de detenție, care include un grup de autobuze pentru transportul imigranţilor la aeroport pentru a fi deportați.

Dacă ar fi avut succes, atacul lui Van Spronsen ar fi curmat sute de vieți. Centrul de detenție adăposteşte peste 1.500 de deținuți.

ICE a aprobat postarea înregistrărilor video ale atacului de luna trecută. În videoclipul care arată incendiul declanșat de Van Spronsen înainte de a fi împușcat mortal de poliție se pot auzi împuşcăturile poliţiştilori asupra teroristului Antifa, care era şi el înarmat. Urmărește VIDEO aici.

Van Spronsen se autointitulase anarhist și fusese activ în comunitatea anarhistă din statul Washington. De asemenea, el fusese şi membru al grupului de stânga de apărare denumit Puget Sound John Brown Gun Club.

La fel ca alţi dezaxaţi înainte de a fi ucişi, Van Spronsen a lăsat un manifest înainte de moartea sa. Prietenii lui spun că probabil plănuia să moară în timpul atacului.

În manifest, transmis înainte de moartea sa, Van Spronsen scria: „E timpul să luăm măsuri împotriva răului” și „Răul spune că o viață valorează mai puțin decât alta. Răul spune că fluxul de comerț este scopul nostru aici. Răul spune că sunt necesare lagăre de concentrare pentru oameni considerați mai puţin importanţi. Servitorii răului spun că lagărele de concentrare ar trebui să fie mai umane. Atenție la centrişti.”

În viața personală Van Spronsen a lucrat ca tâmplar și antreprenor independent. Încă din 2013 el trecuse prin nişte procese de divorț și de încredinţare a copilului, iar soţia lui, de care se separase, îl acuzase de violență domestică, potrivit dosarelor de la instanţă.

El era şi cântăreţ de muzică folk care participa la diverse spectacole din Vashon Island și din zona oraşului Seattle.  Era prezent la evenimente și locuri din jurul casei sale din Vashon Island.

Van Spronsen a fost un apropiat al comunităţii locale de transsexuali, deşi „tovarăşi” de-ai lui din comunitate au declarat că „Will se identifica drept bărbat”.  Într-una din melodiile compuse de el, „Am fost fată”, după cum afirmau aceiași prieteni, era vorba despre cineva foarte important pentru el și nu era un cântec autobiografic.

Iată un VIDEO al lui Van Spronsen de la Festivalul căpșunilor din anul 2012.

Evident, omul tânjea după un alt festival Woodstock, care n-a mai venit niciodată.

Oameni ca Willem Van Spronsen se multiplică în progresie geometrică. Faptul că el era relativ în vârstă, și nu tânăr ca mulți dintre colegii lui activiști de la Antifa, dovedește că America are o problemă latentă. De asemenea, dovedește că somnul rațiunii, deghizat în „toleranță”, naște monștri. A venit timpul pentru acțiuni mai energice împotriva activităților Antifa și a inițiatorilor acestora.

NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în variantele engleză şi română, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.

Variante ale articolului au fost publicate în AMERICAN THINKER şi INTELLECTUAL CONSERVATIVE.

TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM.

*****

4 COMENTARII

  1. Articolul ne oferă o perspectivă interesantă, prin descrierea mișcării Antifa nu ca grup, ci schițând un portret indvidual al unui membru. Mișcarea Antifa s-a extins în ultimii ani, mai ales de la alegerea președintelui Trump în 2016.

  2. Grupurile Antifa se angajează în tactici de protest violente și sunt echipate cu puști, dispozitive incendiare și bastoane pliabile. Acestea aruncă obiecte aprinse înspre vehicule și clădiri, provocând incendii şi distrugeri. Membrii Antifa luptă împotriva autorităților de imigrare și creează stricăciuni în centrele de imigrare, în încercarea de a amâna deportarea imigranților ilegali.

  3. Membrii mai radicali ai Antifei, precum cel descris în articol, sunt gata să își atingă obiectivele cu orice preţ, sacrificându-şi chiar şi viaţa.

  4. Episoade precum cel descris în articol ne arată de ce guvernul trebuie să intervină foarte hotărât pentru a pune capăt acestor activități violente înainte ca ele să se răspândească și să degenereze în ceva mai grav.

Comments are closed.