Citesc o știre pe Yahoo news din care aflu că Tony Blair (care caracterizează acest rezultat al referendului drept “o catastrofă “) consideră că alegătorii ar trebui să aibă șansa să se răzgândească asupra Brexitului.Toate aceste lucruri mi se par desprinse dintr-un film SF. După ce ani întregi Marea Britanie (spre care au tins toate gândurile noastre frumoase din perioada când eram “dincolo de cortina de fier”) a jucat în interiorul Uniunii Europene cum a vrut ea (păstrându-și lira și alte multe îngrădiri legate de libertatea de deplasare a forței de muncă), ducând o politică a “preluării (selective) a unor obligații asumate de membrii UE” (și de preluare “in corpore” a tuturor avantajelor de membru al UE ), iată că a sosit clipa unei opțiuni ireversibile: IN or OUT (ÎN INTERIOR sau ÎN AFARA Uniunii Europene). Au existat nu puține voci care au spus, cu îngăduință, că britanicii își pot permite orice fiindca au fost, sunt și vor fi mereu o mare putere. Dar a existat și o reacție neașteptată dincolo de Canalul Mânecii, o reacție prin care britanicii au fost “taxați dur“ pentru comportamentul lor “insular-selectiv” în ceea ce privește directivele UE. M-aș bucura dacă al doilea referendum ar fi posibil și le-ar da…britanicilor “mintea de pe urmă” ! Dar teamă mi-e că în atâtea jocuri politicianiste…și geopolitice…și economice…și…se va lăsa încet ceața peste Canalul Mânecii și atunci va fi un prilej ca britanicii să nu mai exclame “Continentul e în ceață !”, ci să admită și ei că “politica insulară”nu s-a bucurat întotdeauna numai de soare. Mai ales că la Londra ploaia nu este o noutate.
