După ce a publicat peste 90 de cărţi (dicţionare, biografii, poezii, traduceri din literatura universală), Dan Brudaşcu revine, de curând, cu aceeaşi pasiune, dar la fel de bine documentat, cu trei apariţii editoriale, în ciuda dificultăţilor financiare ale vremurilor de azi. Două dintre acestea sunt reeditări cu substanţiale completări şi adăugiri faţă de primele ediţii. Consecvent preocupărilor sale lexicografice, el se angajează probându-şi indubitabil competenţa, la un nou proiect: reeditarea unui extrem de incitant şi util Dicţionar englez-român pentru personalul medical[1]. Beneficiind de aportul şi sprijinul unui prestigios corp de consultanţi ştiinţifici, dintre care numeroşi dascăli ai Universităţii de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu din Cluj-Napoca, Dan Brudaşcu oferă personalului medical un dicţionar cu peste 70.000 de cuvinte, termeni şi expresii de strictă specialitate, din toate domeniile de bază ale ştiinţelor medicale. Dicţionarul se adresează, deopotrivă, traducătorilor profesionişti sau cercetătorilor ştiinţifici, medicilor şi personalului medical, dar mai ales studenţilor şi cadrelor didactice de la medicină, farmacie, stomatologie, kinetoterapie şi educaţie fizică din întreaga ţară.
Credem că, mai ales acum, când este în plină desfăşurare un veritabil exod de medici şi cadre universitare peste hotare, un astfel de dicţionar este un instrument esenţial şi necesar întru realizarea dialogului între aceştia şi viitorii lor pacienţi din spaţiul anglo-saxon, îndeosebi.
A doua lucrare, tot o reeditare, este cea intitulată Pagini ungare[2]. Faţă de prima ediţie, cartea aduce noi şi importante contribuţii la cunoaşterea şi aprofundarea studiului privind raporturile multi-seculare în domeniul politic sau cultural-ştiinţific dintre români şi maghiari. Autorul a revăzut fiecare dintre capitolele primei ediţii, adăugând o multitudine de informaţii noi, în marea lor majoritate inedite pentru cititorii români de azi, completând cu sute de note de subsol date definitorii şi esenţiale. În opinia noastră, autorul a dezvoltat substanţial capitolul despre Românii din Ungaria, domeniu în care – spunem noi – a realizat poate cea mai amplă şi obiectivă abordare din câte se cunosc. În acest scop, Dan Brudaşcu a folosit o mare diversitate de surse de informaţii, inclusiv autori occidentali sau maghiari pe care, însă, îi comentează şi prezintă dintr-o perspectivă critică, urmărind exclusiv decelarea adevărului[3].
La fel, autorul aduce substanţiale îmbunătăţiri şi capitolului consacrat Prelaţilor şi cărturarilor români din secolele al XII-lea- al XVI –lea subliniind rolul excepţional jucat de nobilimea de origine română, ocupantă şi deţinătoare a celor mai importante pârghii şi demnităţi în statul maghiar, pe plan politic, militar, administrativ sau religios, până târziu, în secolul al XVI-lea[4].
Faţă de ediţia anterioară a lucrării, care conţinea un singur articol consacrat marelui poet maghiar ardelean Ady Endre, una din cele mai remarcabile personalităţi ale poeziei ungureşti şi universale din secolul XX, în această ediţie, Dan Brudaşcu mai introduce un extrem de documentat studiu consacrat iubirilor poetului maghiar. În majoritatea lor, datele acestui studiu sunt inedite pentru cititorii români de astăzi.
Ne-a reţinut, totodată, atenţia şi amplul său studiu de literatură comparată, consacrat raporturilor, în plan estetico-literar, dintre poezia eminesciană şi cea a numeroşilor poeţi maghiari cu care a fost comparat de-a lungul timpului. Cu obiectivitate, responsabilitate şi vădită competenţă[5], autorul subliniază elementele de asemănare dar şi diferenţele, totodată, atrăgând atenţia asupra interpretărilor exagerate sau tendenţioase menite, în majoritatea cazurilor, să minimalizeze opera eminesciană, prin asemănare forţată, nejustificată în plan estetic, cu cea a autorilor maghiari.
Spre deosebire de prima ediţie, cartea cuprinde şi câteva anexe alcătuite din scrisorile deschise pe care Dan Brudaşcu le-a adresat lui José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, Füzes Oszkár, ambasadorul Republicii Ungare la Bucureşti şi chiar lui Lászlo Solyom, fostul preşedinte al Republicii Ungare. În cadrul acestora, Dan BRUDAŞCU, cu o semnificativă experienţă de parlamentar[6], sesizează forurile europene în legătură cu abuzurile şi sfidările neîncetate ale autorităţilor din Budapesta la adresa statului român, a cărui integritate şi demnitate sunt în mod intenţionat lezate şi terfelite. De subliniat că, pentru prima oară în România, după ştiinţa noastră, Dan Brudaşcu solicită autorităţilor budapestane, în primul rând preşedintelui acestei ţări, să exprime în numele poporului său, scuze românilor pentru crimele numeroase şi odioase săvârşite împotriva românilor de-a lungul timpului şi, în mod deosebit, în urmă cu 70 de ani după punerea în practică a preverilor odiosului Dictat de la Viena.
Cea de-a treia carte, intitulată Atitudine şi nelinişti[7], conţine o serie de articole de istorie literară, dar şi pertinente luări de poziţie în chestiuni de importanţă civică, politică şi naţională. În cuprinsul acestei cărţi, autorul dovedeşte, pe lângă o amplă, diversă şi uluitoare informaţie culturală, diplomatică, politică ş.a. şi o verticalitate care, din păcate, lipseşte multora din oamenii noştri politici de astăzi. Cu destul tact, acolo unde este nevoie, el sancţionează prompt greşelile sau abuzurile unor oameni politici, atât din spaţiul românesc, cât şi de peste hotare, subliniind cu intransigenţă opoziţia sa categorică faţă de iredentismul maghiar, politica colonială a Uniunii Europene, atitudinea sfidătoare a S.U.A., vorbind inclusiv despre victimele colaterale ale politicii militariste promovate de această ţară în lume[8].
Faţă de lucrări ale sale anterioare, Dan Brudaşcu aduce contribuţii importante legate de momentul 1989, subliniind rolul jucat de turiştii străini în lovitura de stat de care sunt legate şi numele fostului preşedinte român, Ion Iliescu, sau al pastorului reformat László Tőkés, azi europarlamentar român, dar, în realitate, cel mai mare duşman al României şi al poporului român.
Considerăm că cele trei noi apariţii editoriale reprezintă cu adevărat un deosebit eveniment editorial şi propun, fiecare, celor interesaţi satisfacţia descoperirii unor noi aspecte şi faţete ale neobositului autor şi om de cultură, Dan Brudaşcu, care afirma într-unul din multele interviuri pe care le-a dat că „aş munci la fel de mult dacă nu chiar mai mult pentru binele semenilor mei, pentru această ţară. Fără să cer vreodată vreo răsplată”.
[1] BRUDAŞCU, Dan, Dicţionar englez-român pentru personalul medical, Ed. Sedan, 2010. Menţionăm că prima apariţie a prezentei cărţi a fost editată tot la Editura Sedan în anul 2008. (BRUDAŞCU, Dan, Dicţionar englez-român pentru personalul medical, Ed. Sedan, 2008).
[2] BRUDAŞCU, Dan, Pagini ungare, Ed. Sedan, 2010. Menţionăm că prima apariţie a prezentei cărţi a fost editată tot la Editura Sedan în anul 2002. (BRUDAŞCU, Dan, Pagini ungare, Ed. Sedan, 2002).
[3] Este de remarcat, în acest sens, că autorul nu concepe acest volum ca pe un atac la adresa ungurilor, aşa cum ar fi unii tentaţi să-l consideră. De altfel, Dan Brudaşcu a ţinut să precizeze, cu onestitate, că „eu nu urăsc şi n-am urât niciodată Ungaria”(cf. op. cit., p. 5), iar demersul lui este exclusiv unul ştiinţific, de afirmare şi slujire a adevărului, pentru combaterea minciunilor, exagerărilor şi interpretărilor tendenţioase, inexacte, subordonate unor interese de ordin politicianist cu privire la adevărul istoric al existenţei românilor în Ungaria pre şi post-trianonică. El nu poate trece cu vederea frecventele şi încă actualele atacuri ale unor cercuri iredentist revizioniste şi revanşarde, care au tot interesul să difuzeze teze mârşave legate de existenţa etniei româneşti în acest spaţiu. Prin aceasta, el nu urmăreşte scopuri de ordin politic, ci doar recunoaşterea unei realităţi istorice de necontestat, dar şi respectarea drepturilor, inclusiv a demnităţii minorităţii române din Ungaria supusă unui devastator şi nimicitor proces de maghiarizare şi deznaţionalizare.
[4] Prin demonstraţia solid argumentată pe care o face, Dan Brudaşcu combate, chiar dacă nu acesta este scopul urmărit, tezele hungariste şi confirmă că nu Ungaria a ocupat Transilvania, ci nobilimea română, mai curajoasă, inteligentă şi abilă, a cucerit Ungaria, controlând-o, din poziţiile obţinute, sub toate aspectele politico-administrative.
[5] În acest sens, Dan Brudaşcu se dovedeşte un fin şi profund cunoscător al literaturii şi mai ales al poeziei maghiare, comparaţiile lui subliniind sau, după caz, contestând adevăruri sau exagerări care slujesc, în opinia sa, scopuri extra literare şi urmăresc impunerea unor false ierarhii valorice, care aduc atingere nu doar renumelui şi prestigiului poetului român, ci şi literaturii române în ansamblul ei.
[6] Pentru cei care nu cunosc acest aspect, reamintim că, în perioada 2000-2004, ca deputat de Cluj, Dan BRUDAŞCU a deţinut funcţia de secretar al Comisiei de politică externă a Camerei Deputaţilor, a fost membru în Comisia pentru integrarea României în UE, dar şi al comisiei mixte UE-România, preşedinte al grupului parlamentar de prietenie cu R. I. Iran şi membru al Grupului de preietenie România – India, a participat la numeroase seminarii şi reuniuni interparlamentare în Europa şi Asia şi, în iunie 2001, a fost invitat de un senator nord-american să efectueze o vizită în SUA, prilej de a întâlni şi discuta probleme majore de politică externă şi relaţii internaţionale cu interlocutori extrem de importanţi, inclusiv din cadrul instituţiilor şi forurilor europene.
[7] BRUDAŞCU, Dan, Atitudine şi nelinişti. Articole de istoie literară, de atitudine civică, politică şi naţională, Ed. Sedan, 2010
[8] Ne referim concret la cazul morţii ziaristului român Mile Cărpenişan, prezent în numeroase teatre de operaţiuni militare ale SUA din Europa şi Asia, unde trupele americane folosesc armament chimic cu impact distrugător inclusiv asupra populaţiei civile paşnice.
