La invitatia dnei Cornelia Gheorghiu PFA, am însoțit un grup de 40 de turiști ploieșteni, format din membri ai Clubului de goblen de la Palatul Culturii (initiatori: dna Laura Matei și Jean Ioniță), alături de un grup de cadre medicale, condus de dna Marcela Ciolan.

Îmbarcați într-un modern autocar, avându-l ca șofer pe tânărul Florin Șerban, de la firma de transport Totpol Srl, excursia a avut ca țintă un traseu inedit: Târgoviște-Ștefănești-Mioveni-Golești, cu obiective turistice cultural-istorice și religioase binecunoscute.

Primul popas a fost la catedrala și mitropolia din Târgoviște, după care am intrat pe tărâmuri argeșene, județ comparat de cineva cu o carte de istorie, un album de cultură și artă, în care sunt încă vii mărturiile meșterilor de odinoară și respectul localnicilor de a păstra și valorifica patrimoniul lăsat de înaintașii lor:

– Complexul muzeal “Florica” din orașul Ștefănești – reședința Brătienilor și biserica de pe domeniul care adăpostește mormintele familiei Brătianu. O moștenire materială și spirituală pe care Brătienii au încorporat-o în civilizația și spiritualitatea românească. Tezaurizarea unei asemenea experiențe de muncă și luptă pilduitoare în cele mai importante compartimente ale societății: social, politic, diplomatic, cultural, plasează Centrul de cultură Brătianu pe harta monumentelor istorice renumite din România;

– Catedrala “Sf.Petru și Pavel” din Mioveni – oraș modern cu vreo 50000 de locuitori – lăcaș sfânt impresionant, copie mai mică a celebrei catedrale din Sofia, unde parohul Puiu Andrei Diaconescu, consilier pe probleme sociale din localitate, a acceptat să facă o fotografie cu grupul nostru, chiar în fața catedralei. Nu înainte de afla că ridicarea acestei biserici – care are o înălțime de 40m și 60m lățime – a durat 20 de ani, sfințirea ei având loc la 1 iulie 2012.

Cula Racoviță – muzeu etnografic realizat de prof. Constantin Năstase, care ne-a onorat cu prezența sa. Deși are aproape 102 ani, domnia sa, fost general al Armatei Române, scăpat prin minune de la măcelul de Cotul Donului din noiembrie 1942, ne-a condus, alături de fiul său, prin excepționalul muzeu cu trei etaje, explicându-ne, cu lux de amănunte, momente din tumultoasa sa viață, în care a strâns – asemenea regretatului prof.ploieștean Nicolae Simache – peste 2000 de piese de muzeu, multe dintre ele fiind exponate.

Ultimul popas a fost pe domeniul familiei Golescu, devenit complex muzeal, extins pe vreo 14ha, structurat pe mai multe secțiuni, denumit “Muzeul Pomiculturii și Viticulturii”, al treilea ca reprezentare națională și întâiul dedicat ocupațiilor poporului român, unicul din Europa aflat în aer liber. Aici am remarcat, îndeosebi, prima școală slobodă obștească în limba română din Țara Românească, inițiată de Dinicu Golescu, dar și câteva săli distincte dedicate mișcării revoluționare a lui Tudor Vladimirescu din 1821. De asemenea, ne-au fost prezentate și cele peste 30 de gospodării complexe, reprezentând principalele zone viticole și pomicole din România, printre care câteva și din Prahova.

Când s-a lăsat seara, frigul și ploaia am pornit spre casă, luând cu noi amintiri de neuitat, dar și dorința de a reveni, și cu altă ocazie, pe aceste locuri minunate, încărcate de istorie.