‘‘Întrebarea cine suntem are dintotdeauna în ce priveşte Partidul Naţional Liberal un răspuns ferm, un răspuns clar, un răspuns fără echivoc, un răspuns cunoscut de toţi românii care îşi cunosc istoria şi care sunt interesaţi de prezentul şi viitorul acestei naţiuni. Partidul Naţional Liberal este singurul partid istoric care a supravieţuit comunismului în toată Europa de Est. Partidul Naţional Liberal este un partid care nu şi-a schimbat niciodată numele şi esenţa doctrinei. Partidul Naţional Liberal este singurul partid care a avut şi păstrează o deviză – Prin noi înşine, care presupune cunoscut de toată lumea cine suntem acei noi. (…) Suntem un partid de dreapta pentru că și din 2010, dar și dinainte, partidul a asumat deschis dimensiunea de partid de dreapta integrator. El nu s-a resemnat să devină, pentru că nu a fost niciodată în istoria sa, un partid care să se adreseze unui grup foarte mic de oameni, oricât de prestigios, oricât de important. Partidul Național Liberal a refuzat și o face mai mult ca oricând să se transforme într-un partid de nișă, să se transforme într-un partid balama, să se transforme în reprezentantul a 5-7-15% din populația României.’’ (Crin ANTONESCU, Moţiunea “PNL – Partidul Dreptei Românești”, 23.02.2013)
Art. 83, alin. (3) al Constituţie României (republicată M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003) stipulează faptul că “Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă”. Astfel, în lipsa unei situaţii excepţionale, în conformitate cu prevederile Constituţionale, în spaţiul politic românesc vor avea loc, inerent, alegeri prezidenţiale până la sfârșitul anului 2014.
Din acest punct de vedere, problematica şi dinamica confruntărilor forţelor politice românești reprezintă un subiect de analiză legitim, de interes vital pentru societatea în care trăim. În plus, Constituţia prevede faptul că “România este stat de drept, democratic şi social’’ (Art. 1, alin (3)), iar Preşedintele ‘‘este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat’’ (Art. 81, alin. (1)). Prin urmare, orice demers de a dezvolta o profeţie valabilă cu privire la viitorul Preşedinte al României este imposibilă. Se pot surprinde doar tendinţe pornind de la contextul actual şi de la promisiunile actorilor politici implicaţi. Dar această tendinţă nu poate genera o certitudine, deoarece viitorul este incert, nesigur. Iar acest « mâine » imperfect conturat reprezintă caracteristica principală a unui regim democratic, şi totodată, falia nodală de cel totalitar.
Singura certitudine constă în faptul că viitorul PNL se va decide la URNE, prin voinţa exprimată a cetăţenilor. Faptul că această asumpţie nu este considerată spectaculoasă, ci dimpotrivă, recunoscută drept valabilă, întăreşte argumentul potrivit căreia reprezintă o certitudine. Din această primă certitudine, derivă următoarele asumpţii: pentru a ajunge în faţa electoratului, PNL va avea nevoie de o identitate şi de un candidat. Sunt principii ce ar putea fi considerate drept banale, dar sunt fundamentale, pentru că în lipsa acestora, pentru PNL nu ar mai exista viitor.
În plus, dimensiunea unui partid politic se defineşte pe termen lung, oferind posibilitatea identificării unei imagini caracteristici a partidului posibilă într-o anumită situaţie. În funcţie de principiile definitorii ale partidului, şi nu de liderii acestuia, se pot identifica posibilele tendinţe, manifestări, atunci când partidul se află într-o anumită situaţie. Însă, o tendinţă nu presupune o reducţie la un comportament cert, întrucât partidul nu reprezintă o forţă/variabilă izolată, capabilă să reacţioneze conform propriei identităţi, ci acesta este parte a unui context caracterizat dintr-o multitudine de forţe/variabile. Astfel, realitatea este reprezentată de interacţiunea acestor forţe, căpătând astfel un caracter dinamic.
Cred în Partidul Naţional Liberal, dezrobitor de suflete.
Cred în Partidul Naţional Liberal, care a dat votul obştesc aşezând rânduiala ţării pe temei de dreptate şi a pus în mâna ţărănimii şi a muncitorimii armă a votului pentru apărarea tuturor nevoilor lor.
Cred în Partidul Naţional Liberal, care în vremea marelui război, sub conducerea glorioasă a Măriei Sale Ferdinand I-ul. – Dătătorul celei mai sfinte pilde de iubire de ţară – şi prin vitejia şi jertfele ostaşilor neamului, a lărgit hotarele ţării şi a făcut Unirea cea de veci a tuturor Românilor.
Cred în Partidul Naţional Liberal, liberator de neam.
(Crezul liberal 1923)
În schimb, se observă faptul că scena politică românească este într-o continuă dinamica, ce favorizează schimbări neașteptate de situație. Din punct de vedere strategic, aceasta dinamică poate fi înțeleasă, în contextul în care planul inițial eșuează. A eșuat USL-ul, a eșuat imaginea lui Crin Antonescu ca viitor prezidențiabil, fiind înlocuită de o nouă strategie, o rupere bruscă de trecutul USL, iar Klaus Iohannis a fost desemnat candidatul noului PNL (Alianța Creștin Liberală) pentru prezidențiale.
Drept urmare, imaginea PNL-ului s-a schimbat în mod fundamental: regimul lui Traian Băsescu nu mai este atacat cu aceeași intensitate care era prezentă în discursul lui Crin Antonescu, motivația membrilor PNL s-a schimbat, întrucât viitoarea fuziune cu PDL va produce o competiție a funcțiilor în viitorul partid. În plus, Klaus Iohannis nu este un bun orator, nu folosește limbajul lui Crin Antonescu. Pe termen lung, această schimbare ar fi avut o șansă, însă ritmul alert și efectele generate de rezultatul Alegerilor Prezidențiale, va epuiza Partidul Național Liberal, care, indiferent dacă Klaus Iohannis va câștiga sau nu, nu se va putea adapta la continua schimbare de pe scena politică românească.
Viitorul este nesigur/incert în privința personajelor care, la un moment dat, se afla în vârful unui partid. Crin Antonescu și Mircea Geoană au fost atât de aproape de a deveni Președinții acestei țări, dar amândoi, după ce au pierdut această bătălie, au “dispărut” din politica românească.
Însă, spre deosebire de PSD care a avut timp să construiască o imagine de viitor prezidențiabil lui Victor Ponta, găsindu-i, totodată un înlocuitor în vârful partidului după noiembrie 2014, PNL își va pierde din nou această identitate după noiembrie 2014: Dacă Klaus Iohannis va câștiga alegerile Prezidențiale, nu PNL va deveni Președinte, ci Iohannis. Dacă nu va câștiga alegerile, Klaus Iohannis va fi înlocuit din funcția de președinte al PNL. În ambele situații, PNL rămâne fără busolă, deoarece nu are pregătit un înlocuitor.
Nu în ultimul rând, PNL, spre deosebire de PSD, mai are o problemă în ceea ce privește propria identitate: Atât Adrian Năstase, cât și Mircea Geoană și Victor Ponta au avut un punct comun în ceea ce privește conducerea PSD-ului, prin simplul fapt că nu au produs schimbări majore în raport cu propriul trecut, pe care și l-au asumat. În schimb, Crin Antonescu și Klaus Iohannis nu au nici un punct comun, ci dimpotrivă, datorită mediatizării de care au beneficiat, sunt etichetați drept rivali/certați datorită modului în care s-a produs schimbarea la vârful conducerii. Dacă pentru PSD, înfrângerile din anii precedenți la alegerile prezidențiale au fost percepute drept o adevărată “umilință”, scorul PNL-ului de 15-20% înainte de formarea USL-ului limita șocul produs de o eventuală înfrângere. Însă, Mirajul de 70% al USL-ului, precum și postura de viitor prezidențiabil al lui Crin Antonescu în jurul căreia s-a construit identitatea PNL-ului, vor putea zdruncina un Partid care a crezut într-un obiectiv foarte greu de realizat de unul singur.
