Dacă vrei să te amuzi, dar și să te întristezi, poți citi ziarele. Vei găsi spectacolul zilei și nu este zi de la Dumnezeu să fim privați de acest lucru. Este adevărat că oamenii sunt dornici de asemenea spectacole reproduse în paginile ziarelor, mai ales că acum avem libertatea de a scrie și dreptul de a ne informa.

Jurnaliștii își fac bine meseria și ne arată adevărata față a societății, cu oamenii care o compun și numai așa ne dăm seama de valoarea societății în care trăim, de oamenii care au promovat în funcții, și poate numai în acest mod unii dintre ei vor primi ajutorul celor care îi iau în colimator și îi judecă. Dar înainte de toate, putem vedea cât de ușor se abat unii oameni de la legile bunei cuviințe, cât de impertinenți pot fi unii tineri promovați, cât de orgolioși sunt și încrezători în ex-forțele lor. A nu te lăsa « călcat în picioare » este bine, dar modalitatea de răspuns este cea care arată că nu le este cunoscut comportamentul cuviincios, sau dacă le este cunoscut, acesta este ignorat. Cum este posibil un dialog între doi oameni, cu atât mai mult între un bărbat politician) și o femeie (moderatoare), să alunece spre mahalagism, să arunce unul altuia săgeți veninoase, pentru a răni și fiecare dintre ei încercând să  înfigă ultima « suliță »? În emisiunea de care amintesc, lipsa de politețe a fost prezentă, vocabularul trivial, amenințări, șantaje… Mă întreb, simplă cititoare fiind, oare nu se învață la facultatea de jurnalism deontologia? Nu se pregătește comportamentul unui politician? Stăpânirea de sine este un factor esențial în relațiile dintre oameni, cu atât mai mult cu cât emisiunile sunt televizate, transmise în direct, dialogurile înregistrate, filmate. Politețea este o victorie pe care fiecare om o obține împotriva instinctelor sale animalice, un îndemn pentru respectarea regulilor de conviețuire socială, a principiilor și normelor de muncă și comportare într-o societate liberă, a aspirațiilor către frumos. Un om politicos este bun, altruist. Ne-am aștepta de la oamenii culți să fie mai politicoși, mai manierați și  descoperim lipsa de înfrânare a instinctelor. Omul ajuns într-o funcție trebuie a se auto-educe, să fie sincer, dar să-și păstreze calmul, adică să fie stăpân pe vorbele sale, pe purtarea și reacțiile sale, să arate respect față de cel de lângă el; să fie binevoitor, vesel atât cât se poate, să nu se sfiască a-și cere scuze dacă se dovedește a fi în culpă, să aducă lumină în dialogul său. Deoarece atât lumina cât și întunericul fac valuri… Cine nu este în stare să învețe, cred că trebuie să se dea la o parte, să lase pe alții capabili de acest comportament, de această atmosfera luminoasă de care avem nevoie în toate momentele vieții noastre.