Înţeleg cu desăvârşire ideea de a asculta colinde în limba engleză atâta timp cât mă aflu pe meleaguri americane. Oricum, altceva nu auzi, fie că te duci la Mall, la cinematograf, la farmacie…peste tot aceleaşi colinde cântate şi răscântate. În final, vrei nu vrei, le şi înveţi! Aşa mai ştie omul ce să fluiere pe stradă!
Ceea ce nu înţeleg, este faptul că, odată sosită în Bucureşti pentru a mă bucura de mirosul sarmalelor şi al cozonacilor, de luminiţele din oraş, de forfota oamenilor de prin pieţe, tot ce îmi aud urechile sunt… aceleaşi colinde ascultate şi peste Ocean, la mama America! Pe moment mă opresc, dau din sprâncene şi mă gândesc că poate din cauză că săptămâni de zile am ascultat aceleaşi colinde, mi-au rămas imprimate în cap şi le aud fără voia mea! Însă nu, nu este aşa! Sunt în Bucureşti, în toată splendoarea pregătirilor dinaintea sosirii lui Moş Crăciun şi aud cu claritate colinde americane. Mă întreb în acel moment: unde sunt colindele Românilor? Nu mai există? Nu ne mai interesează frumuseţea acelor versuri? Nu mai vrem să ştim de datinile noastre atât de bogate? Cine doreşte să le şteargă din memoria noastră? Este oare o campanie de renunţare a tot ce este Românesc? Este pur şi simplu un dezinteres total al celor care sunt la conducerea posturilor de radio, de televiziune, a staţiilor audio din magazine, din diferite instituţii şi locuri publice? Nu înţeleg şi sunt puţin îngrijorată, pentru că mă duce gândul la faptul că cei mici, copiii noştri, cresc în umbra acestor noi curente de „îmbunătăţire” a imaginii Crăciunului, însuşindu-şi aceste obiceiuri ca şi când ar fi neaoşe! Dacă Românii din America şi din alte ţări ale globului pământesc nu îşi mai învaţă copiii obiceiurile care ne caracterizează şi cu care am crescut, cred că este de datoria celor din ţară să persevereze în păstrarea şi ducerea lor pe mai departe. Cum este posibil să nu ne bucurăm de un colind vechi, cântat de Hruşcă, sau de un cor al studenţilor de la teologie? Cum se poate să nu ne mai bucurăm de aceste minunăţii? Cele mai frumoase amintiri din copilărie le am de pe vremea săniuşului, a colindatului din uşă în uşă, a aşteptării cu sufletul la gură să văd ce a pus Moşul sub fereastră, a zilei în care mă duceam cu Sorcova sau Pluguşorul! Şi cât de frumos sunau colindele cântate de toţi ai casei, strânşi în jurul mesei de Crăciun… “Din An în An, /Colind mereu, /La geam cu Moş Crăciun…”
Un An Nou Fericit, Români de pretutindeni! Şi nu uitaţi a colinda pe româneşte ….
