În cotidianul furibund, pus din ce în ce mai tare pe şotii, pe glume – uneori nesărate – când omul modern este încorsetat, din ce în ce mai mult, de angoasele, lipsurile şi neliniştile pe care ziua de mâine i le poate aduce, trebuie să găsim forţa şi puterea de a merge mai departe, de a continua să visăm, de a construi, de a căpăta optimism şi încredere în acţiunile noastre prezente ori viitoare. Omului modern – apăsat de atâtea pârghii şi mecanisme sociale, etice, morale, politice, culturale, construite, parcă, în defavoarea lui – îi este din ce în ce mai greu să se înfrâneze sau să opună o minimă rezistenţă viiturilor care vin peste el. Într-un cotidian în care se scrie doar pentru a reda decadenţa acestei lumi, pe care cu toţii o cunoaştem dar, despre care nu am vrea să mai ştim, într-o lume în care arta este făcută doar în sens strict comercial (dă-i omului ceea ce doreşte să aibă), într-o societate bântuită – din ce în ce mai insistent – de norme pervertite şi răsturnate, te întrebi (firesc): oare, cum aş putea să mai fac faţă, ce ar trebui să fac pentru a-mi menţine starea de plutire, ce şi cât ar trebui să-mi doresc – pentru ca să mi se împlinească visul?
De cele mai multe ori, din cauza pervertirii simţurilor şi spiritului, omul modern – căpătând confortul şi bunăstarea (pentru care unii, chiar au trudit) – îşi doreşte din ce în ce mai mult, înţelegând prin aspiraţii, cu totul altceva decât ar trebui să înţeleagă. Există o vorbă înţeleaptă, care spune: „Cu cât îţi vei dori mai puţine, cu atât vei putea fi mai aproape de fericire, iar cu cât dorinţele şi aşteptările tale sunt mai mari, cu atât vei fi mai aproape de clipele tale de amărăciune”. Având în vedere această protază, ar trebui să ne reamintim că omul, în modernitate, ar trebui să se întoarcă la nevoile sale simple, elementare, peste care să suprapună nevoile de creştere spirituală, prin care şi-ar putea redobândi: bunătatea, omenia, generozitatea, respectul faţă de oameni şi poate – cel mai important – autostima.
Am observat că se poartă astăzi negativismul în aprecierile făcute de unii asupra altora, asupra oricăror aspecte, scrieri, fapte, precum şi exageratul interes al media de a încuraja acest lucru. Este foarte trist de observat cum peste tot: în radio, în presă, în televiziune şi chiar şi în mediile culturale (reviste scrise sau online, simpozioane, conferinţe, etc), românul se afişează cu ceea ce ar trebui neglijat cu destulă voinţă: nonvaloarea, decadenţa morală, limbajul trivial (mascat de titluri/titulaturi docte). Ori, prin toate acestea, nu vom reuşi, niciodată să construim acea Românie pozitivă, în care să predomine valoarea, respectul, cultura.
În sensul dobândirii acestui „self esteem” – cum ar spune englezul, am înfiinţat o revistă de creaţie şi atitudine culturală, cu scopul precis de a media pentru creştere spirituală, calitate, valoare, autenticitate, respect reciproc. Astăzi, sunt pe deplin mulţumit de tot ceea ce s-a întâmplat în ultimele 6 luni, sunt foarte încântat să observ că oameni, pe care nu-i cunoşti, sau despre care nici măcar nu ai auzit, au venit întotdeauna (şi nu cu mâinile goale) să susţină acest lucru şi să transforme o cauză personală, într-una generală. Să transforme scânteia în vâlvătaie, să convertească un spaţiu virtual, într-un loc de intersectare a energiilor pozitive, din nevoia ardentă de umanitate şi prietenie. Am rămas deosebit de impresionat să descopăr oameni, de o rară generozitate, care luptă pentru cauza altor oameni aflaţi în suferinţă, revelând – de fapt – firea nativ-generoasă a românului.
Fără a avea pretenţia de insulă „pozitivistă” în cotidianul cultural negativist, Revista Armonii Culturale poate spune, că fără toţi aceşti minunaţi oameni, sosiţi de bună-voie în acest proiect, nimic nu s-ar fi putut întâmpla. Poate nu am fi aflat despre cărţi sau autori valoroşi, despre evenimente culturale, sociale, istorice ori mondenităţi, poate nu am fi cunoscut copii valoroşi care fac cinste numelui de român, poate nu ne-am fi bucurat ochii sufletului cu arta unor oameni de o calitate excepţională. Oameni excepţionali, de valoare naţională şi internaţională, care prin tot ceea ce fac luptă – de fapt – pentru reconstruirea României pozitive, a României profunde (etice, morale, altruiste).
LOR – COLABORATORILOR şi PRIETENILOR noştri, indiferent pe ce parte a globului s-ar situa (România, SUA, Canada, Belgia, Germania, Israel, Franţa, Moldova, Australia, Noua Zeelandă, Coreea, Italia, Spania, Rusia, Irlanda, Marea Britanie, Cipru, Grecia), le mulţumim pentru tot ce au făcut pentru ca proiectul Armonii Culturale să prolifereze, să înflorească, să devină parte a unui întreg pozitiv, să devină pentru fiecare o a doua casă – acolo unde să poată fi primiţi cu braţele deschise!
Vă mulţumim, din suflet, dragii noştri prieteni şi vă promitem că nu vom face nimic din ceea ce v-ar putea dezamăgi, vreodată! Că România – de aici – se va vedea prin tot ceea ce are mai frumos şi mai valoros: artă, culoare, pasiune, dăruire, prietenie, solidaritate. Vă mulţumim că existaţi, că sunteţi OAMENI şi că ştiţi să dăruiţi din preaplinul inimilor dumneavoastră! Nu uitaţi nicio clipă că „Românul este (super)talentat, (super)deştept, într-un cuvânt GENIAL şi că mai are enorm de multe lucruri bune de arătat LUMII ÎNTREGI!”
