Daca exista o mitologie moderna legata de tarmul Marii Negre, cu siguranta ca Vama Veche face parte din ea. Se spune ca cine a fost acolo candva, adica inainte ca “civilizatia moderna” sa patrunda cu hoteluri, amenajari, discoteci, pensiuni etc. etc. , va dori mereu sa revina acolo si sa caute cel mai curat aer de pe litoral, cel mai salbatic colt de plaja, cel mai nepoluat nisip (si enumerarea ar putea continua). Mitologie sau nu, adevarul este ca cei care se numesc cu mandrie “vamaioti” vor veni mereu cu nostalgia de a-si regasi acolo “anii mai tineri si mai frumosi”, cand dormeau noaptea sub cerul liber pe plaja, cand faceau un foc de tabara, cand…
Era prin 2010 cand am avut ocazia sa petrec, intr-un octombrie cu soare de vara, o scurta perioada la Vama Veche. Am descoperit atunci avantajele “litoralului nepoluat”, am pasit atunci pe nisip cu bucuria lui Robinson Crusoe de a descoperi salbaticia naturii
(tin minte si acum imaginea unui barbat in apus, care zvarlea mereu in mare un os de plastic, iar cainele care il insotea se azvarlea mereu cu bucurie in valuri si aducea – credincios stapanului sau – osul la mal).
Am mai venit intr-o vara, singur, acum cativa ani, fara tine, dar nimic nu are farmec fara prezenta ta si de aceea m-am bucurat cand am reusit, in urma cu ceva timp, sa fug cateva zile la mare cu tine si sa poposim in Vama.
Vama Veche se “civilizeaza” treptat si multi “vamaioti” prefera sa se planga de “aportul de civilizatie” care le strica acel “cadru natural al unor amintiri mai tinere”.
Intamplator (sau nu) am descoperit – chiar cu o zi inainte de ultima plecare de acolo – pensiunea “LA POPAS” si vreau sa laud aici ospitalitatea doamnei Lacramioara Ciochina (si a sotului ei, fost marinar), care ne-au pregatit – contra cost – un peste superb la gratar (dupa ce mancasem o ciorba de peste grozava). Ne-am decis atunci amandoi, fara sa schimbam prea multe vorbe, sa revenim in Vama cat mai curand posibil, sa luam reportofonul cu noi si sa facem un interviu cu cei ce administreaza pensiunea “LA POPAS”.
Daca treceti prin Vama Veche si doriti sa gasiti un loc “de popas” pentru micul dejun sau pentru o masa pescareasca (gatita impecabil si la preturi care…nu te fac sa te arunci in mare), atunci cautati-o pe doamna Lacramioara Ciochina si pe sotul dansei si spuneti-le ca ati citit aceasta relatare despre Vama Veche, din care ati aflat si despre ei; cu siguranta ca “LA POPAS” ar putea face parte oricand din “noua mitologie” de la Vama Veche. Daca nu credeti, solicitati un bors de peste sau un peste la gratar… Si veti intelege atunci de ce, daca va fi posibil, veti dori mereu sa reveniti in Vama; nu doar pentru aerul cel mai curat de pe litoral sau pentru un colt de plaja (inca) nepoluat… Daca veti veni dupa jumatatea lunii august, anul acesta, este posibil sa ne intalnim “LA POPAS”, la Vama Veche… Iar daca aduceti si o chitara, vom face “schimb de experienta”…
