De 2 ani locuiesc la Lille, situat în nordul Franţei, la o oră de TGV (trenul francez de mare viteză) de Paris, la două ore de Bruxelles şi de Londra. Un oraş multicultural, cu rase şi naţionalităţi diferite, care odată cu venirea căldurii se înmulţeşte, devenind un spaţiu al turismului legal şi mai ales ilegal. Unii sunt doar în tranzit spre Marea Britanie, la o aruncătură de băţ peste Canalul Mânecii. Alţii însă rămân şi încearcă să îşi facă un rost în societatea occidentală. Centrul oraşului, zona gării, ieşirile de pe autostrăzi, intersecţiile sunt pline de cerşetori din România. Nu toţi sunt de origine rromă, nu toţi sunt handicapaţi, nu toţi sunt bătrâni. Femei şi bărbaţi de vârstă adultă, care se aşează cuminţi, îndurând între orele 9-12 şi 14-17 (orarul de muncă al funcţionarului francez), trecerea timpului şi insensibilitatea francezilor.
Mass media franceză a trâmbiţat sus şi tare sosirea valului de cerşetori români şi existenţa reţelelor mafiote care îi racolează, obligându-i să cerşească. Surse diferite afirmau că minorii ar fi drogaţi pentru a rămâne adormiţi alături de adulţi, de dimineaţa până seara, atrăgând astfel mila trecătorilor. Chiar şi poziţiile în care aceştia cerşesc au fost analizate din punct de vedere al marketing-ului. Poziţia în genunchi e mai rentabilă, mai bănoasă decât cea culcată, privirea trebuie să fie plecată, o pancartă plină de greşeli gramaticale şi un păhărel de plastic (Coca-Cola). În plus, regula de aur a cerşetoriei în Occident este TĂCEREA. În ţara drepturilor omului şi al cetăţeanului, există dreptul de a cerşi atâta timp cât nimeni în jur nu este incomodat de acest lucru.
Care sunt efectele acestei practici? Pentru cerşetori ceva EURO în buzunar! Pentru noi, ceilalţi români – francezi, toată acestă afacere românească e mai greu de înghiţit. Pentru România, această publicitate negativă nu este decât o nouă palmă aruncată în faţă: limitarea şi mai drastică a dreptului de călătorie în spaţiul Schengen.
Mass media franceză a trâmbiţat sus şi tare sosirea valului de cerşetori români şi existenţa reţelelor mafiote care îi racolează, obligându-i să cerşească. Surse diferite afirmau că minorii ar fi drogaţi pentru a rămâne adormiţi alături de adulţi, de dimineaţa până seara, atrăgând astfel mila trecătorilor. Chiar şi poziţiile în care aceştia cerşesc au fost analizate din punct de vedere al marketing-ului. Poziţia în genunchi e mai rentabilă, mai bănoasă decât cea culcată, privirea trebuie să fie plecată, o pancartă plină de greşeli gramaticale şi un păhărel de plastic (Coca-Cola). În plus, regula de aur a cerşetoriei în Occident este TĂCEREA. În ţara drepturilor omului şi al cetăţeanului, există dreptul de a cerşi atâta timp cât nimeni în jur nu este incomodat de acest lucru.
Care sunt efectele acestei practici? Pentru cerşetori ceva EURO în buzunar! Pentru noi, ceilalţi români – francezi, toată acestă afacere românească e mai greu de înghiţit. Pentru România, această publicitate negativă nu este decât o nouă palmă aruncată în faţă: limitarea şi mai drastică a dreptului de călătorie în spaţiul Schengen.
Ramona Baranceanu
