VISÂND PE MALUL MĂRII
Înmiresmate-amurguri şi marea-ndrăgostită
De-a soarelui lucire sublim se-mbrăţişează
Când îţi foşneşte gândul prin tâmpla vălurită
Mătăsuri de speranţe – priveşte şi visează
Te furişează-n valuri înfăşurându-ţi trupul
În falduri de albastru, îmi prinde tandru mâna
În mâna ta, recheamă-mi spre nemurire lutul
Când roiul de luceferi şi doamna nopţii, luna,
Răsfiră-n ape doru-n crâmpeie de lumină.
Priveşte-mi ochii-n tihnă, redă-le iar sclipirea
Încarcerată-n ţipăt de pescăruş, străină,
Cu-eternul cifru magic dezleagă-le iubirea.
*
Pribeag, printre ruine de suflet, visul zboară
Se pierde-n zări, revine, se va-mplini odată
În murmurul din umbre, pe strune de vioară
O simfonie-a noastră-ntr-o lacrimă de fată.
