Ce ușor bătea clipa suavă,

Venindu-i rândul în ornicul său!

Eu nu simțeam că trece cu atâta grabă,

În zorul timpului  prin trupul meu…

Și,  uite-așa,… au năvălit anii

Peste iubirea mea pictată-n crini!

De-atâtea ori au înflorit castanii!

Inima mea era-nfășată în lumini…

N-am simțit ce mult a crescut timpul,

Peste culorile de trandafir!

Nu știu când am ajuns în anotimpul

În care bate-aprins vântul-zefir…

Și totuși,.. fulgi de nea îmi cad în păr,

Pasul este zvelt dar, ceva mai mic,

Firea, ca mereu, e în neastâmpăr,

Nu simt greutate și,.. rău chiar nimic!

Vreme trecută,.. vreme trecută,

Din tine am iubire în priviri

Și din povestea noastră cunoscută!

……………………………………………………..

O, mi-e atâta dor de amintiri!…

Lia Ruse