De 27 de ani, când se apropie ziua de 1 Decembrie mi se strange inima. Fără îndoială, 1 Decembrie 1918 este o dată importantă pentru toți românii.
Așa cum este, și ar trebui sărbătorite la același nivel, zilele de 27 martie și 15 noiembrie, când provinciile Basarabia, respectiv Bucovina au cerut reunirea cu patria mamă.
Am sărbătorit această zi – 1 decembrie – în toți acești ani cu mai mult sau mai puțin fast, dar, mai de fiecare data, cu tensiuni generate fie de extremiștii noștri, fie de cei care o consideră o zi de doliu.
De ce se încrâncenează ai noștri nu am să înțeleg niciodată !
Strămoșii noștrii, dacii și romanii, au fost pe aceste plaiuri cu cel puțin o mie de ani înaintea migratorilor de tot felul (gohungeaslav bulung pecumtătu).
Nu e loc din cele zece provincii românești, unde să sapi și să nu dai peste asemenea dovezi. Chiar nu înțeleg de ce arheologii noștri nu fac acest lucru, așa cum fac vecinii noștri Bulgari, care prin descoperirile făcute în ultimii ani au uimit lumea. La noi, noroc că se mai duce câte un sătean după câte o roabă de pământ pentru grădină și vine cu ditamai tezaurul după el ! Sau arheologii-pirați care, practic, devalizează țara de vestigii dacice ! Vezi răsunătorul caz al brățărilor dacice. În toți acești ani, nu am auzit vreo oficialitate românească să revendice tezaurele, găsite în pământul străbun, expuse prin muzee străine fără nicio jenă de către cei care și le-au însușit în urmă cu zeci și zeci de ani.
Nu înțeleg, de asemenea, nici supărarea extremiștilor unguri / maghiari și a celor 535 de secui care cred că un teritoriu ocupat prin invazie sau simpla mutare a tribului poate fi a lor pe principiul „cel mai tare din parcare”. Cum e să fii stăpân pe teritoriul altora, după modelul imperiilor otoman, țarist sau austriac. S-au dus acele vremuri, când ne tot ciopârțeau după bunul lor plac când unul, când altul, când toate trei la un loc.
Orice altă discuție pe acest subiect, pe la colțuri sau prin piețe, este inutilă. Nu-și are niciun rost. Noi am fost și suntem aici pe veci stâpâni ! Punctum.
Am înțeles de ce tovarășul Iliescu&echipa lui de contrarevoluționari a ales ziua de 1 Decembrie ca zi națională, deși au fost voci raționale și la acea vreme, însă cei care făceau legea prin piețele României erau minierii susținuți aprig de țațele feseniste. Așa s-a încheiat Revoluția Română. Prin confiscare și impunerea „voinței populare”. Exact ca la alegerile din noiembrie 1946, când tot într-o noapte s-au inversat voturile. Nu știați ?!? „Noaptea, ca hoții” nu-i din ianuarie anul trecut ! A fost practică comunistă, la români, de peste 70 de ani !
Adevarată zi națională a unui popor este data obținerii independenței. Ceea ce noi, românii, am făcut-o cu un important tribut de sânge în Războiul de Independență. Pe 9 mai 1877 s-a declarat în Parlament independența României, pe 10 mai s-a dat Legea, semnată de regele Carol I.
10 MAI este adevărata zi națională a Republicii România (III) !
Ce-ar fi ca SUA să-și fixeze ziua națională la data unificării statului al 37-lea din uniune ? N-ar fi de râsul curcilor ? Nu zic curcanilor, că tot au fost grațiați recent doi la Casa Albă și s-ar simți ofensați ! Toți trei.
Stabilirea zilei de 1 decembrie, ca zi națională, nu a făcut decât să creeze o serie întreagă de discriminări și tensiuni fără rost.
În primul rând, nu pe 1 decembrie 1918 s-au dat Legile de unificare a teritoriilor românești revenite la patria mamă.
Procesul de integrare constituțională a provinciilor și teritoriilor reunite a început prin promulgarea decretelor regale: la 27 noiembrie 1918 a fost promulgat Decretul pentru Basarabia, la 18 decembrie 1918 Decretul pentru Bucovina, iar la 24 decembrie Decretul pentru Trasilvania, Banat, Crișana și Maramureș. La 29 decembrie 1919 Parlamentul a votat legile prin care se ratifica unirea acestor teritorii cu România.
Ca să fim corecți, Legile au devenit operaționale abia după încheierea Conferinței de Pace de la Paris la 21 iunie 1920.
Iliescu și ai lui au considerat, însă, că întoarcerea la adevarata zi națională a României, 10 Mai, ar încuraja firava mișcare regalistă. Se știe în ce condiții a abdicat Mihai și câte i s-au pus în spate bietului rege de tot felul de nătărăi îndoctrinați de extremiștii noștri.
Apropo, știți că nu există vreun act legal de constituire a Republicii Populare Române, ai noștri comuniști uitând, de bucurie, să-l mai treacă oficial prin noua Mare Adunare Națională ? Suntem singura țară, dintre țările devenite colonii ale Uniunii Sovietice, care nu are un astfel de act oficial ! Așa cum nu există vreun act oficial de ocupare a ținutului Herța sau a insulei Șerpilor !
Nu am auzit vreodată ca Parlamentul României să lupte pentru denunțarea pactului Ribenntrop-Molotov și a efectelor sale, care produce de decenii multă tristețe și amărăciune românilor de pe ambele maluri ale Prutului.
Prin fixarea ca zi națională a datei 1 decembrie s-au creat mari discriminări față de celelalte provincii care au revenit la țara mamă: Basarabia, Bucovina, Banat, Crișana, Maramureș.
În plus, Iliescu a dat apă la moară extremiștilor de tot soiul, care nu pierd prilejul să transforme această zi în circ politic. Cui prodest ?
Nici acum, Parlamentul României nu este în stare să recunoască o stare de fapt și să facă pasul corect către adevărata Zi națională a României – 10 MAI – cea mai importantă dată din istoria României moderne, zi de primăvară, când natura învie și crează o atmosferă de autentică sărbătoare a tuturor românilor, indiferent de etnie.
Sigur, lupta pentru reîntregirea neamului românesc rămâne o sărbătoare esențială, la care și bunicii mei moldoveni au contribuit din plin, ca mulți alți români, dar fără independență eram nimic !
Omagiu luptătorilor pentru România Mare !
