Despre Basarabia s-a scris mult în limba română, mai ales după Pacea de la Bucureşti (1812). „Basarabia cu jale”, (frumoasa poezie a regretatului poet Grigore Vieru), i-a adunat, nu numai pe moldoveni, în jurul focului aprins de necaz şi cu gânduri de re-întregire a neamului.
Profesorul Valeriu DULGHERU, adevărat savant cu renume internaţional, şi-a vărsat cu patimă durerea neîmplinirii unităţii de neam, ajungând cu „Basarabia răstignită” la al XXII-lea volum. Să fie al XXII-lea ceas ? Să fie 2016 pentru Basarabia, anul scoborârii de pe cruce? De fapt, similitudini sunt între cele 12 volume de „Basarabie răstignită” cu sunt numărul căderilor sub cruce ale Mântuitorului, tot răstignit pe nedrept, cu asumare deplină a suferinţei răstignite, în perspectiva restaurării neamului românesc. Păstrând tradiţia volumelor precedente, se poate desluşi şi în acesta din urmă, fierberea poporului basarabean în practica exerciţiului democratic, având scena politică mereu invadată de lideri mânaţi din spate de alte interese şi obligaţii ce nu coincid totdeauna cu năzuinţele populaţiei.
Al XII-lea volum “Basarabie răstignită”, este parcă mai încărcat de atitudine revoluţionară din partea autorului, gata de a renunţa la „pana cronicarului”, pentru sabia lui Ştefan cel Mare. Autorul îl provoacă pe cititor să intre în lupta pentru marea „Horă” a unirii neamului românesc, iar pe politician îl îndeamnă la luarea de măsuri şi legi mai drepte, cu o orientare mai puternică spre valorile democratice ale Occidentului. Valeriu Dulgheru, prin scrisul academic, bine argumentat, (inspirat şi din istoria şi pildele înaintaşilor), prin atenţia mărită la tot ce mişcă în politica moldovenească, atrage atenţia şi-l responsabilizează chiar şi pe cititor, fără să-i lase prea multe şanse de critică. Lucrarea este împărţită în 4 capitole. Primul capitol, Basarabie încotro? începe cu un subcapitol intitulat: Quo vadis Basarabie răstignită ? – o întrebare care reaminteşte tuturor starea de răstignire, încă, a Basarabiei, condamnând cu vehemenţă, pe cei care au realizat sau doar au lăsat cale liberă „megafurtului secolului”. Fraza finală a acestui prim capitol este oare o presimţire a autorului de apropiere a „ceasului al doisprezecelea” … În continuarea primei părţi cititorul poate urmări o radiografie extrem de interesantă a luptelor derulate pe scena politică a anului 2015, cu efecte, uneori, disperate ale populaţiei, ajunsă… „pe marginea prăpastiei”. În fapt, se remarcă neputinţa conducerii statului moldovean, liber de URSS de aproape 25 de ani, perioadă în care „orbecăim în jungla capitalismului şi neosocialismului estic”… Apoi despre criza politică, în care se căuta „un premier capabil să ne scoată din această situaţie extrem de dificilă”, precum şi modalităţi legislative care să stăvilească „marile găinării politice şi economice ale partidelor de la guvernare”. Este pusă sub lupă şi activitatea sindicatelor moldoveneşti, care „nu mai sunt ale poporului”, având şi lideri suspectaţi de anumite alinieri partinice. Nu poate fi „certat” autorul pentru „pana”-i foarte acidă, folosită în prezentarea unor situaţii, deoarece optimismul său debordează aproape la sfârşitul fiecărui subcapitol: „Speranţa rezidă în luciditatea politicienilor” sau „ … speranţa … trebuie să moară ultima pentru această aşchie de popor atât de năpăstuită”. În finalul părţii întâi se reproduce un interesant dialog al autorului cu prof.univ. Valentin Mândâcanu, din care se desprinde poziţia tranşantă a prof.univ Valeriu Dulgheru în problema Basarabiei: şansa poate fi în implicarea, „cu un efect deosebit”, a intelectualilor, „atât din mediul urban, cât şi, în special din mediul rural, care au mult mai multe posibilităţi, mai multe tribune pentru a promova” mesajul orientării oamenilor către „crearea unui guvern proeuropean, care s-ar putea transforma într-un guvern al salvării naţionale”.
Capitolul al II-lea, “Din istoria zbuciumată a Neamului”, cuprinde un ciclu de frumoase şi interesante lecţii de istorie, cu surprinderea unor acte de vitejie ale înaintaşilor, modele de atitudine pentru actualii conducători ai Moldovei, dar şi cu dovezi istorice clare care justifică afinitatea pro-europeană a basarabenilor, dar mai ales dorinţa de reincludere a Basarabiei în fruntariile României de azi. Sub genericul “ Să eliminăm s(c)lavul din noi”, al III-lea capitol cuprinde câteva analize dure asupra comportamentului unor lideri cu convingeri de stânga, dar şi rămaşi cu faţa spre Est, care acţionează consecvent împotriva şansei de integrare în Europa a Moldovei şi de realizare a Uniunii Statale „România-Republica Moldova”. Autorul, conştient de realele probleme ale Moldovei, constată că ţara se află „într-o situaţie penibilă: suntem un colţ de ţară practic neguvernat, aflat într-o profundă criză politică şi economico-financiară”.
«Portrete în timp, opinii, reflecţii», se constituie un capitol dedicat unor personalităţi alese, care marchează ştiinţa şi cultura poporului. Astfel, aflăm despre noul Rector al Universităţii tehnice a Moldovei, dr.hab.,prof.univ.int. Viorel BOSTAN, „cercetător ştiinţific superior”, „reputat cadru didactic”, „implicat plenar în pregătirea specialiştilor”, conducător de doctorat, autor de monografii şi articole ştiinţifice publicate, inventator de marcă, personalitate ştiinţifică formată şi recunoscută pretutindeni, „care va reuşi să realizeze programul său de dezvoltare a Universităţii”. În acest capitol, pe lângă personalităţile elogiate, sunt menţionate atitudini colective ale intelectualităţii moldoveneşti, de mare rezonanţă fiind APELUL adresat conducătorilor României şi Republicii Moldova de a iniţia „tratative neîntârziate … pentru REUNIFICAREA CELOR DOUĂ STATE ROMÂNEŞTI”. Frumuseţea lucrării este dată şi de ţinuta grafică excepţională asigurată cu mintea şi pensula de Natalia Dulgheru, atât de ataşată de zbuciumările autorului.
A XXII-a „Basarabie răstignită” se lansează pe piaţă de „Editura Tehnică – UTM” din Chişinău, în pragul momentului depăşirii celei de-a VI-a decadă de viaţă a autorului. Dragă Valeriu, să ne trăieşti mulţi ani, mereu animat de epopeea neamului nostru, care, bucurându-se mereu de oameni ca tine, niciodată nu va pieri.
————————————
Prof.univ.dr. Dumitru MNERIE
Timişoara, 24 ianuarie 2016
